Enciclopedia de Aikido - volumul 5: Tanto și Tessen

Pe lângă cele mai cunoscute metode de luptă cu sabia, sulița și arcul, bastonul, lancea, halebarda, japonezii au o colecție uimitoare de tehnici de luptă, așa zis ‘minore’, care au evoluat în timp pentru a satisface nevoile de fiecare zi ale acestui popor. Astfel de metode de luptă cum ar fi Shuriken-jutsu (aruncarea unor lame ascuțite sub formă de stea), Kusari-gama-jutsu (folosirea unor arme cu lanțuri), Fukabari-jutsu (aruncarea unor ace sau săgeți minuscule, printr-un tub sau direct din gură), au fost inventate și studiate îndelung și cu răbdare. Mai târziu, unele dintre aceste metode au evoluat mai mult și au câștigat statutul de arte marțiale independente. Una dintre aceste metode este Tessen-jutsu sau arta luptei cu evantaiul de fier.

Sensu era un evantai practic, fiind folosit zilnic, mult mai frecvent decât Uchiwa, fiindcă putea fi împăturit, putea fi purtat în Obi (centură) sau putea fi păstrat într-o cutie specială. Evantaiele Sensu, făcute cu hârtie albă, erau folosite de tineri și tinere pentru a scrie poezii de dragoste, pe care apoi le trimiteau persoanei iubite. Preoții și călugării Budiști foloseau și ei evantaie cu hârtie albă pentru a copia pe ele fragmentele importante din scripturile Budiste – Sutra, și care putea fi astfel la îndemână, când aveau nevoie să le citeze sau să se roage.

A fost o lungă perioadă de timp, în istoria Japoniei, în care evantaiul era o parte integrantă a ținutei, atât pentru femei cât și pentru bărbați, indispensabil precum cravata la costumul de serviciu pentru cei din vest. El era folosit de toate clasele sociale din Japonia, pentru diverse scopuri: pentru a vântura grâul sau orezul, ca un element nelipsit în piesele de teatru, dans, recitarluri de poezii și evenimente sportive (Sumo), pentru comunicare și pentru ceremonii religioase Shinto.

Pentru că, în viața de toate zilele, existau situații în care samuraii erau obligați să-și părăsească armele, ei au transformat evantaiul civil, Sensu, într-o armă de luptă, evantaiul de fier - Tessen. Deoarece Sensu era un obiect fragil prin construcție, a apărut rapid ideea de a înlocui bambusul și hârtia cu fier și mătase, și astfel s-a născut Tessen, și metoda de luptă Tessen-Jutsu. Odată cu apariția evantaiului cu cute din metal, care se putea plia, se remarcă un progres în dezvoltarea acestei metode de luptă, pentru că, odată pliat evantaiul era foarte mic și deci putea fi ascuns în dosul mâinii, în mânecă sau în cutele hainelor, și astfel se putea pătrunde cu el și în locurile unde armele erau interzise. Trebuie să ne amintim că atunci când un samurai mergea în vizită sau era chemat în fața unui superior, obiceiul era ‘să i se permită‘ (acesta este forma lui ‘trebuie’ în japoneză) să-și lase săbiile la intrare sub paza unui servitor. De multe ori această interdicție se referea și la săbiile scurte sau pumnale, și este de înțeles că orice samurai sănătos la cap dorea să evite cu orice chip situația de a fi fără nici-o armă asupra sa, când gazda sau alți musafiri puteau fi înarmați până în dinți.
În astfel de situații Tessenul îi putea salva. Deși scurte ca lungime, aceste evantaie din fier puteau fi folosite pentru a para și devia loviturile de sabie, sau de a lovi adversarul, uneori cu efecte mortale. În plus, deoarece în spațiile închise, case, cârciumi sau temple, nu se putea folosi cu eficiență săbiile, Tessenul putea fi o armă mult mai rapidă și eficientă decât cele tradiționale. Oricum, știm din istoria samurailor, că aceștia aveau obișnuinta de a avea și folosi la nevoie, una sau două arme secundare, iar Tessenul era folosit frecvent ca armă secundară.

Pe câmpul de luptă, Tessen-ul era purtat la brâu, prins cu un șnur sau era suspendat de un inel în partea de sus a platoșei. Evantaiul era folosit împreună cu Shoto - sabia scurtă – fie pentru a distrage atenția dușmanului, fie pentru a ascunde sabia scurtă, prin deschiderea bruscă a evantaiului chiar în fața adversarului. Deschiderea bruscă a evantaiului producea un zgomot puternic asemănător unei împușcături, zgomot care provoca un moment de surpriză, ce putea fi folosit pentru a lovi dușmanul cu sabia.

Societatea premedievală japoneză avea norme stricte de viață și comportament, iar nesocotirea lor era considerata rușinoasă sau uneori chiar criminală. Se știe că era considerat anormal și sub demnitatea sa ca o persoană, samurai sau membru al clasei nobile să folosească sabia împotriva unei persoane sau adversar de rang inferior. Se considera că îți înjosești Katana dacă o folosești pentru a ucide o persoană de rang inferior. Pe de altă parte, Tessen-jutsu era considerat o tehnică de luptă foarte sofisticată, în special în rândurile samurailor de rang superior, și pentru aceasta, mulți preferau să se apere cu un Tessen în loc de sabie, mai ales atunci când avea de a face cu adversari inferiori pe scara socială.

Se spune că Araki Murishage (un nobil implicat în politica secolului XVI), l-a supărat pe nobilul Oda Nobunaga. Pentru al pedepsi și a scăpa definitiv de el, Nobunaga l-a chemat într-o audiență, știind că protocolul le interzicea samurailor să poarte sabiile în prezența superiorilor lor, și astfel Murishage ar fi fost cu totul inofensiv și la dispoziția samurailor din subordinea sa. Aceștia plănuiseră să-l omoare pe Murishage, prin fracturarea gâtului între Fusuma – cele două canate ale ușilor grele de lemn ce glisau la intrarea încăperii, în timp ce acesta își făcea salutul de cuviință. Murishage, suspecta că este atras într-o capcană, dar cum normele sociale erau extrem de stricte și nu-i permiteau să refuze, s-a dus la întâlnire, a intrat în sala unde se afla Nobunaga, a îngenuncheat și a pus pe neobservate, Tessen-ul său în șanțul de glisare din pragul ușilor.
În momentul în care Murishage făcea salutul în fața superiorului său, samuraii acestuia, au împins cu putere cele două uși care se izbiră cu un zgomot ingrozitor de nervurile de oțel ale evantaiului, oprindu-se la câțiva centimetri de gâtul lui Murishage. Purtându-se ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, Murishage vorbi calm și respectos cu Nobunaga reușind să-l impresioneze cu prezența sa de spirt, astfel că acesta s-a hotărât să-l ierte și să-l lase în viață.