Iubire, libertate și solitudine

În Iubire, libertate și solitudine, Osho afirmă: Iubirea îți acordă libertatea de care ai nevoie și te ajută să fii tu însuți. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simți ca un suflet în doua trupuri; pe de altă parte, îți conferă individualitate, unicitate. Te ajută să renunți la egoul tău mărunt, dar să îți cunoști sinele suprem. În acest fel, problema dispare. Iubirea și meditația sunt două aripi pe aceiași umeri. Ele se echilibrează reciproc. Numai atunci când le cultivi pe amândouă poți crește, poți deveni împlinit.

Iubire, libertate și solitudine - fragment din carte:

"Iubirea este hrana sufletului. La fel cum alimentele hrănesc trupul fizic, iubirea hrănește sufletul. Dacă trupul nu primește alimentele de care are nevoie, el devine slab. La fel se petrec lucrurile și cu sufletul. Dacă nu beneficiază de iubirea de care are nevoie, devine slab, se poate chiar îmbolnăvi. Nici un stat, nici o biserică, nici un politician nu și-a dorit vreodată ca oamenii să aibă suflete puternice, căci orice persoană înzestrată cu o energie spirituală puternică va fi înclinată către revoltă."

Iubire, libertate și solitudine - cuprins:

Nota editorului
Prefață
IUBIREA
Iubirea obișnuită
Distincția între iubirea reală și cea amăgitoare – primul pas
Virtuțile egoismului
Nu vă atașați de nimic
Întrebări
Vrei să ne vorbești despre diferența dintre iubirea sănătoasă de sine și orgoliul egoist?
De ce este iubirea atât de dureroasă?
De ce spune faimoasa inscripție de pe templul din Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți“, și nu „Iubește-te pe tine însuți“?
Ce pot să fac pentru a iubi mai bine?
DE LA RELAȚIA DE CUPLU LA COMUNIUNEA ÎN CUPLU
O lună de miere care nu se termină niciodată
De la atracție la dragoste, apoi la iubire
Lăsați un spațiu între voi
Koan-ul relației de cuplu
Întrebări
Cum aș putea ști dacă o femeie s-a îndrăgostit cu adevărat și nu joacă un simplu joc?
Dacă aș renunța la crizele de gelozie, la atașament, nevoi, așteptări, dorințe și iluzii, ce ar mai rămâne din iubirea mea? Oare toată poezia și pasiunea de până acum au fost o simplă minciună? Sunt durerile iubirii asociate mai mult cu durerea decât cu iubirea? Voi învăța vreodată să iubesc?
Care este diferența dintre a plăcea și a iubi pe cineva? Mai mult, care este diferența între iubirea obișnuită și cea spirituală?
Nu am înțeles prea bine ce ai vrut să spui atunci când ne-ai vorbit de diferența dintre a iubi și a plăcea pe cineva. Ai afirmat că iubirea înseamnă un angajament, dar eu credeam că angajamentul este doar o formă de atașament. Sunt foarte mulți oameni pe care îi iubesc, dar față de care nu simt nici un angajament. Cum aș putea ști dacă mâine am să mă îndrăgostesc de ei sau nu?
Deși uneori apar în inima mea sentimente asemănătoare iubirii, în clipa următoare îmi dau seama că ele nu sunt tot una cu iubirea adevărată, ci mai degrabă dorințe sexuale
În Orient s-a pus foarte mult accentul pe relațiile stabile, pe ideea că nu trebuie să-ți schimbi niciodată partenerul de cuplu. În Occident, mai ales în anii din urmă, relațiile de cuplu se fac și se destramă cu o repeziciune uluitoare, oamenii schimbându-și constant partenerii. Tu ce ne recomanzi?
În ultima vreme, am început să-mi dau seama că până și partenerul meu îmi este străin. Pe de altă parte, am o aspirație extrem de intensă de a depăși această senzație de separare dintre noi. Mă simt de parcă am fi două linii paralele, destinate să nu se întâlnească niciodată. Seamănă lumea conștiinței cu cea a geometriei, sau există vreo șansă ca cele două paralele să se întâlnească vreodată?
LIBERTATEA
Tabula rasa
Sclavia fundamentală
Feriți-vă de papi
Există oare viață după sex?
Este nevoie de un sat
Întrebări
Ai afirmat că iubirea ne poate elibera. De cele mai multe ori, ea se transformă însă în atașament,într-o formă de înlănțuire, nu de eliberare. Spune-ne mai multe despre atașament și libertate
Iubitul meu simte din ce în ce mai puțin dorința de a face dragoste cu mine. Mă simt atât de furioasă și de frustrată încât uneori devin agresivă cu el. Ce pot să fac?
Viașa mea amoroasă a devenit extrem de săracă în ultima vreme. Nu se pune problema că nu îmi mai doresc o relație sexuală sau că nu am curajul să mă apropii de femei, dar pur și simplu nu se întâmplă nimic. Mă bucur când sunt alături de o femeie, dar când se apropie momentul de a face dragoste, vibrația energiei se schimbă și mă ia somnul. Unde greșesc?
Cum aș putea face diferența între detașare și indiferență?
Viziunea ta despre o societate perfectă se referă la o singură comună de mari dimensiuni, sau la mai multe comune? În cazul din urmă, care ar trebui să fie relația dintre ele? Crezi că oamenii aparținând unor comune diferite pot fi independenți unii de alții, împărtășindu-ți în schimb ideile și talentele?
SOLITUDINEA
Solitudinea este însăși natura voastră
Străini față de noi înșine
Solitar și ales
Leul și oaia
Întrebări
Nu am simțit niciodată sentimentul de apartenență, de „a fi una“ cu altcineva. Cum se face că am fost o singuratică toată viața mea?
Oare de ce mi se pare tristețea mai reală decât fericirea? Îmi doresc mai presus de orice să fiu autentic, să nu mai port măști, dar mă tem că ceilalți mă vor respinge. Cum este posibil să fii atât de singur?
Cu cât pătrund mai adânc în meditație și cu cât mă descopăr mai mult, cu atât mai greu îmi este să mențin o relație de cuplu. Este ceva normal, sau greșesc undeva?
Caveat: Două femei și un călugăr
ÎMBRĂȚIȘAȚI PARADOXUL
DESPRE AUTOR