Povestea se scrie acum.

Cine altcineva decât unul dintre fiii lui Don Miguel Ruiz ar putea transmite mai departe învățăturile moștenite, descoperite, trăite și împărtășite lumii de către acest artist al tradițiilor aztece?

Străbunii lui înțelepți au fost toltecii, un grup de nativi americani din partea central sudică a Mexicului, cei care au construit piramidele din Teotihuacan. Învățăturile lor au fost sădite la baza piramidei cu însăși cuvântul "toltec", un cuvânt provenit din azteca nahuatl, ce semnifică „artist”. Moștenirea este ascunsă în vârful piramidei și se bazează pe întreaga credință a toltecilor: fiecare om este artistul propriei vieți.

Comoara toltecă a fost lăsată moștenire dintr-o generație de învățăcei într-alta, iar tânărul Miguel Ruiz a întrezărit și el cărarea înspre piramidele străbune într-un moment cheie al vieții, când a fost la un pas de moarte. Acel moment a fost decisiv pentru ca tânărul doctor să își piardă rând pe rând prejudecățile, presupunerile, planurile prestabilite și să deschidă calea Artistului - ieșit la lumină dintre vălurile cortinei ancenstrale. Fără măști, fără scenarii, Artistul a început să-și trăiască povestea, așa cum a decis să o scrie chiar el. Artistul a devenit însăși Viața.

MIC TRATAT DE ÎNȚELEPCIUNE – don Miguel Ruiz Jr.

S-a întâmplat vara, în deșert, pe la miezul nopții. Era atât de cald încât nu puteam dormi, așa că m-am hotărât să mă plimb prin deșert. Era lună plină și ridicându-mi privirea către cerul nopții, am avut o experiență care mi-a schimbat încă o dată modul în care înțelegeam totul.

În acea clipă, mi-am ridicat chipul către cer și am văzut toate acele milioane de stele. Fără cuvinte, fără gânduri, am știut că lumina pe care o percepeam de la acele stele venea de la ani-lumină distanță, că toate acele stele străluceau de la distanțe diferite, iar eu le percepeam în același timp.

Am știut atunci că, probabil, multe dintre acele stele nici nu mai existau. Poate că se stinseseră în urmă cu mii, poate chiar milioane de ani, dar eu percepeam totul în acel moment prezent. Era limpede pentru mine că tot ceea ce percepeam era lumină ce radia din toate direcțiile către un loc ce părea a fi în spatele ochilor mei, între urechi, un loc ce reprezintă un singur punct de vedere.

De asemenea, știam fără nicio îndoială că așa cum eu percepeam stelele, stelele mă percepeau pe mine. În acel moment am înțeles faptul că există o singură ființă și că ea este vie. Mi-am privit corpul și am înțeles faptul că el este un întreg univers, complet în sine. Mai departe, privindu-mi mâinile, am știut că fiecare celulă din corpul meu este, de asemenea, un univers. Am privit în jur și am văzut deșertul minunat, și am știut cu toată ființa că pământul este un organism viu – și că eu sunt parte din planeta Pământ. Am înțeles și că noi oamenii suntem o singură ființă vie.

Astfel, omenirea reprezintă un organ al frumoasei planete Pământ. Oceanele reprezintă alt organ, la fel și pădurile și toate speciile. Cu toții lucrăm împreună pentru binele acestei planete.

În acel moment, am realizat că prin percepția mea unică, îmi creez propria realitate, propria lume, propriul univers. Am înțeles, desigur, că fiecare persoană face același lucru, conștient sau nu. Fiecare ne creăm realitatea utilizând lumea ca un instrument cu care ne țesem povestea despre realitate și despre noi înșine. De aceea, pentru mine, vorbirea impecabilă constituie cel mai important legământ pe care îl putem face cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, întrucât aceasta creează o lume întreagă.

La nașterea ta, ai crezut fără urmă de îndoială tot ceea ce ți s-a spus. Ai acceptat identitatea și rolurile pe care părinții ți le-au atribuit — numele, casa, opinia despre viață, despre Dumnezeu, și altele. Ei ți-au spus cine ești, și curând răspundeai la numele pe care ți l-au dat, iar crezându-i, ai devenit asemeni lor. Nu este un lucru bun sau rău, este doar realitatea. Atunci când devii conștient de toate acestea, îți dai seama că ei nu te cunosc, întrucât nu se cunosc nici pe ei înșiși. Nimeni nu se cunoaște cu adevărat pe sine.

Însă nu trebuie să știm cine suntem pentru a exista și a fi fericiți.

... atunci când renunți la tot ceea ce crezi că știi despre tine, la toate acele imagini, găsești libertatea.

Imaginea pe care ți-ai creat-o despre tine este acea parte din tine care analizează totul, și care are anumite credințe. Această imagine creează atât de multe limitări, încât ajungi să te temi de propria judecată. Judecățile și pedepsele pe care le creezi sunt ceea ce numim vină și rușine. În modul acesta te ocupi de tine. Ți-ai creat o imagine la înălțimea căreia încerci să trăiești, însă acea imagine nu ești tu. Definiția libertății este să fii tu însuți, chiar dacă nu știi ce ești. Libertatea înseamnă să fii autentic. Nimeni altcineva nu îți poate oferi libertatea.

Nu te poți schimba suficient de mult pentru a fi la înălțimea judecăților și opiniilor celorlalți. Este imposibil. Există prea multe judecăți care se schimbă constant, ca să nu mai vorbim de faptul că nu vei putea niciodată să fii la înălțimea imaginii pe care ceilalți și-au creat-o despre tine. Dacă vei continua să încerci să o faci, te vei judeca pentru că ai dat greș și nu îți va mai plăcea de tine însuți. Dacă aceste judecăți de sine se agravează suficient de mult, este posibil să încerci să evadezi de tine apelând la lucruri precum alcool, droguri, cumpărături, mâncat în exces sau orice altceva care te face să uiți, deoarece nu îți place să fii tu însuți. Astfel, acceptarea judecăților celorlalți va crea un obicei al judecății de sine. Eliberarea de acest obicei necesită iubire necondiționată față de sine. Aceasta este speranța și dorința mea pentru tine – să încetezi să te mai judeci, și să te iubești exact așa cum ești. Totul în lume este perfect, inclusiv tu.

De îndată ce știi că ești perfect, îți investești întreaga credință în tine. Te încrezi în fiecare decizie pe care o iei, deoarece provine de la tine, iar tu ești centrul universului tău. Dacă nu îți place modul în care îți trăiești viața, vei face o schimbare. Când știi că ești perfect, vei face firesc ceea ce este cel mai bine pentru tine. Este atât de simplu și de logic, și ține de bun-simț.

Ești suficient de bun – ești de-a dreptul perfect – fix așa cum ești. Scopul acestui lucru cu sine este de a te iubi așa cum ești, și de a-ți trăi viața așa cum vrei. Astfel, vei fi fericit.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a crea Raiul pe pământ este să te iubești exact așa cum ești. Dă-ți seama că ești perfect așa cum ești și crezi asta cu toată ființa ta. Acesta este primul pas, și nu este deloc ușor. Tu și cel mai probabil cei din viața ta îți spun ceva cu totul diferit de foarte mult timp. Așa că trebuie să exersezi constant, acceptându-te așa cum ești și privindu-te ca fiind perfect. Este nevoie de multă practică. Astfel, vei deveni un maestru. Ceea ce este uimitor este că totul începe să se schimbe odată cu tine – absolut totul.

Imaginează-ți că realizezi un film și că ești în același timp producător, regizor și actor principal. Este limpede că doar tu poți schimba filmul. Același lucru este adevărat și în cazul vieții tale: este filmul tău, povestea ta, și numai tu o poți schimba.

Dacă nu îți place ce ai creat, nimeni altcineva nu îți poate schimba creația în afară de tine. Numai tu îți poți schimba lumea, căci tu ești cel care a creat-o. Când știi lucrul acesta, te respecți cu adevărat. 

Trecutul nu este nimic altceva decât un punct de referință pentru deciziile pe care le iei azi. Dacă astăzi te hotărăști să îți schimbi viața, nu ai nevoie de tot balastul trecutului. Una dintre cele mai importante unelte pe care le poți utiliza este aceea de a uita și ierta trecutul, căci el nu este adevărat. Numai ceea ce faci în momentul prezent este real.

În loc să îți concentrezi atenția asupra dramei create în trecut, sau să te simți copleșit de evenimentele ce au avut loc și te-au făcut să suferi, mai bine îți îndrepți atenția către ceea ce îți face plăcere, iar acest lucru va înflori. Este alegerea ta. Poți avea milioane de idei la nivel mental, însă munca unui artist constă în acționarea pe baza acelor idei, căci știi faptul că ai în minte puterea de a le face reale. De aceea, în înțelepciunea toltecă, conceptul visării este deosebit de important. Toltecii știu faptul că visarea reprezintă primul pas în materializarea unui vis. Îndreptați-vă atenția asupra viselor voastre, și nu asupra dramelor.

Tu ești cel care își țese povestea vieții. Creezi o întreagă realitate ce este adevărată numai pentru tine. În lume există șapte miliarde de oameni, fiecare creându-și propria poveste.

Când vezi pe cineva care ia o decizie cu care nu ești de acord, amintește-ți să îi respecți alegerea. Nu ești responsabil dacă alege să trăiască în iad; este la latitudinea acelei persoane, nu a ta. Întrebarea este: ce alegi tu? Poți alege raiul, și dacă îți dorești cu adevărat să trăiești în acel rai, acest lucru se va întâmpla cu siguranță. Atât raiul, cât și iadul există aici și acum, iar alegerea îți aparține.

Ești deopotrivă personajul principal al propriei povești și personaj secundar în poveștile celorlalți. Acceptarea acestui adevăr nu te va ucide, ci, din contră, îți va permite să te bucuri de viață. Înțelegând că toată lumea are o poveste în care ei sunt personajul principal, realizezi că ești un simplu personaj secundar în poveștile lor, iar acest lucru este o mare ușurare. Fericirea lor nu depinde de tine, ci de ei. Înțelegi faptul că este imposibil să schimbi povestea cuiva – și că doar ei o pot face. 

Tot ceea ce vezi este de fapt o iluzie. Visăm tot timpul și trăim în propria poveste. Existăm chiar și fără poveste și fără corpul fizic. Această înțelegere te va ghida către libertatea supremă, căci știi că ceea ce ești cu adevărat nu va muri niciodată. Este etern. Corpul fizic va pieri, însă nimic nu te poate răni pe tine, cel adevărat – absolut nimic. Tu ești Viața însăși. 

Viața pune în mișcare întregi manifestări și creații. Acesta este mărețul fenomen pe care l-am înțeles în seara aceea în deșert: există o singură ființă, care este vie. Viața nu moare. Întrucât suntem Viața însăși, am existat anterior conceperii noastre. Și vom continua să existăm chiar și după ce acest corp fizic va fi murit, deoarece suntem ceea ce nu poate fi distrus.

Modul de viață toltec nu este altceva decât bun-simț, este calea vieții artistului. Suntem creatorii unei povești care este adevărată numai pentru noi, iar acea poveste reprezintă arta noastră. Chiar și cea mai mizerabilă dintre vieți este o operă de artă, și dacă devenim conștienți de acest lucru, putem schimba în bine întreaga poveste. Nimeni nu poate face lucrul acesta în afară de noi – suntem singurii care ne putem schimba povestea vieții, întrucât noi suntem cei care am creat-o. Noi trăim acea poveste, și dacă nu ne place, o putem schimba oricând. O putem complica sau simplifica cât dorim, este atât de simplu. Totul depinde de noi.

 Povestea ta, o scrii TU!  Mic tratat de înțelepciune

 Îți recomandăm și acest articol despre una dintre cele mai recente apariții: Osho - Tao dezvăluit

 **********************************************************************************************