„Este cea mai remarcabilă creație a omului.
Nimic altceva din ceea ce clădește el nu durează de-a pururi.
Monumentele cad,
Natiunile pier,
Civilizatiile îmbatrânesc și mor,
Iar după o era a întunericului,
Noi rase clădesc alte monumente, națiuni și civilizații.
În lumea cărților există însa volume
Care au văzut repetându-se aceste evenimente din nou și din nou,
si care au continuat să trăiască,
La fel de tinere,
La fel de proaspete că și atunci când au fost scrise,
soptind la urechea inimilor oamenilor
Despre inimile altor oameni, care au murit cu secole în urmă.”
Clarence Day

Haideți să aflăm cum ar fi bine să citim pentru a avea beneficii maxime din ceea ce citim.

Noi primim tot atât cât dăruim. Să luăm exemplul unei cărți citite cu interes; această ne va răsplăti pe măsură. În schimb, dacă o citim fără nici o plăcere, putem spune că ne-am pierdut deopotrivă timpul și banii pe care i-am dat pe ea.

Cărțile trebuie bine alese.
Principalul obiect al lecturii ar trebui să fie dobândirea unor cunoștințe utile, dublat de întarirea, rafinarea și înnobilarea caracterului personal. Alegerea cărților trebuie să facă deosebirea între cărțile bune și cele foarte bune.

Aratati-mi biblioteca unui om, tipul de cărți pe care le citește, iar eu îi voi cunoaște caracterul. Mai mult, voi putea citi chiar în viitorul sau, cu destulă certitudine.

Odată cu avansarea tehnologiei, omul tinde să devină din ce în ce mai sedentar și mai leneș, timpul petrecut în natură fiind înlocuit cu statul în fața calculatorului sau a televizorului. Am ajuns să facem dintr-o unealtă (calculatorul) un adevărat hobby, o pasiune extrem de periculoasă pentru sănătatea noastră, fizică și mentală, alegând să petrecem uneori și douăsprezece (sau poate și mai multe) ore stând pe scaun în fața monitorului. 

În tot acest timp trupul nostru fizic suferă, ochii ne dor și uneori parcă „iau foc”, inima se obișnuiește „leneșă”, de aici o mulțime de oameni (inclusiv copii) care suferă de o mulțime de boli de inimă, obezitate, alergii, astm, bronșite etc. Deși suntem conștienți de această, nu facem nimic și după 8-10 ore de muncă în fața calculatorului, deși doar am stat pe scaun totuși ne simțim foarte obosiți. Apoi ne plângem că viața noastră este numai rutină și suntem mai mereu triști, nefericiți. 

Cartea Conspirația Dumnezeu a apărut la editura Mix în aprilie 2014, în traducerea Larisei Andrei. Sunt peste 300 de pagini de întrebări pe care Osho și le pune, îndemnând auditoriul acestei serii de conferințe să și le pună în egală măsură.

Chiar dacă Osho deține și răspunsurile, rolul lui nu este să ni le ofere gratuit, pe tavă, fără ca fiecare să facă efortul necesar pentru a depăși superstiția, tradiția în materie de religie și supunere față de instituții.

Tocmai aici intervine „munca” fiecăruia: adevărul se lasă descoperit și descifrat doar atunci când putem renunța la tot ce credem că știm, când ne dăm voie să vedem dincolo de ceea ce impun instituțiile care, știm foarte bine, au parte de un profit inimaginabil, întotdeauna pe măsura numărului de credincioși care li se supun întocmai, de frica unor realități neînțelese complet – cum e moartea, de exemplu.

Citeam despre un hasid, un maestru evreu, Baal Șem. Era rabin într‐un sătuc și ori de câte ori erau necazuri în satul acela, boală, calamitate sau orice alt necaz, el se ducea în pădure. Acolo căuta un loc anume, sub un anume copac, unde îndeplinea un ritual și se ruga la Dumnezeu. După aceea, calamitatea, boala, necazurile dispăreau.

La un moment dat Baal Șem a murit. După ce a murit, au fost din nou necazuri în satul acela. Satul a fost lovit de calamitate și oamenii au cerut disperați un succesor, un nou rabin care să se ducă în pădure și să se roage la Dumnezeu. Noul rabin era foarte necăjit fiindcă nu știa exact locul și copacul unde se ruga Baal Șem. S‐a dus totuși în pădure și s‐a oprit în dreptul unui copac oarecare. A aprins focul, a îndeplinit ritualul și s‐a rugat la Dumnezeu zicând:

...bărbaţi şi femei care nu sunt suflete pereche pot, de asemenea, pentru o perioadă limitată de timp, face experienţa cuplului arhetipal, prin intermediul anumitor practici spirituale.

În Tantra, de pildă (în forma ei autentică), cei doi parteneri devin, pentru un timp, cosubstanţiali cuplului cosmic. Femeia îşi depăşeşte condiţia, devenind Parashakti (Absolutul Divin polarizat feminin), la fel şi bărbatul, care devine Shiva (Absolutul Divin polarizat masculin). Cei doi, prin care curge energia creatoare a Sinelui, au acces la o stare intensă de fericire, având ca suport relaţia amoroasă controlată. Cum, pe planeta noastră, se pare că nimic nu poate exista fără a fi pervertit şi tradiţia tantrică a "beneficiat" de excese şi derapaje, generând, pe bună dreptate, critici şi neîncredere. Transgresarea ritualică a convenienţelor sociale a degenerat uşor în promiscuitate şi desfrâu, libertatea sexuală a fost confundată cu libertinismul, iar evoluţia spirituală a funcţionat ca scuză perfectă pentru a da curs instinctualităţii. Din fericire, filonul tantric a păstrat maeştri şi discipoli adevăraţi, care au adus până în zilele noastre această curajoasă metodologie spirituală, capabilă să folosească aspectul cel mai grosier al iubirii (sexualitatea) într-un mod elevat, transfigurator.