Om drag, cum ar fi să ne simțim veșnic tineri, să ne uităm în oglindă și să nu vedem deloc semnele timpului marcate pe chipul nostru? Cât de optimiști am fi să știm că în viața noastră vor mai veni zeci de primăveri?

Dragă Femeie, cum ar fi să vezi că fața și trupul tău își păstrează luminozitatea, sănătatea și vitalitatea? Să nu vezi decât liniile fine, frumos expresive, dar nici o brazdă adâncită?

Drag Bărbat, cum ar fi să îți curgă în vene doar energie vie, sevă proaspătă? Să știi că poți să fii mândru de realizările tale dintr-o viață prelungită și cât mai împlinită?

Astăzi țin în mână o carte-proaspătă. Miroase a nou, miroase a aer curat – căci abia a văzut lumina tiparului. A sosit în editură... aducându-mi, aducându-ți... un iz de cunoştințe atemporale, scântei divine transmise peste timp de Bhagavan Sri Ramana Maharshi. Nu o pot lăsa din mână, căci mă simt ca și cum mi-ar vorbi un prieten de demult care îmi cunoaște toate colțurile minții și îmi toarnă în suflet o poveste cu pilde și fapte de viață, prin vocea unuia dintre discipolii săi cei mai dedicați – Sadhu Arunachala. 

Povestea este a omului Alan W.Chadwick, cel care a trecut prin ororile primului război mondial din postura de maior al armatei britanice, a căutat răspunsuri și a avut șansa să găsească pur și simplu într-o carte "imboldul călăuzitor" ce îl va determina să tranziteze jumătate de glob și să-și trăiască călătoria spirituală, alături de maestrul său, Ramana Maharshi.

Amintirile vii sunt ale lui Sadhu Arunachala, cel care, a lăsat în urmă tot trecutul și, o dată ajuns în locul ce îl chema și îl aștepta totodată - în Ashramul situat la poalele Colinei Arunachala, și-a trăit restul vieții în preajma luminii lui Bhagavan.

Universul este etern sau efemer, intangibil sau analizabil? Universul înseamnă Dumnezeu, Sine Divin sau civilizații extraterestre, fizică cuantică? Geneza = Începutul sau Big-Bang = Manifestarea?

Întrebările existențiale, veșnica problematică a omenirii. Această nesiguranță a noastră, a tuturor, în periplul nostru pe aceasta planetă, pe acest plan materializat în care ne desfașurăm viețile. Nesiguranța este comună până într-un punct al vieții, când unii alegem definitiv prima cale, Calea Liniștii, iar alții alegem Calea Luptei.

Calea Liniștii înseamnă înțelegere, pace, acceptare, abandon în fața Universului, Iubire în Sine, Iubire atotcuprinzătoare și eternă.

Calea Luptei înseamnă continuarea întrebărilor, a dubiilor, a conflictelor interioare, a nefericirii, a neîncrederii în ordinea universală.

Dacă toate câte sunt cuprinse în Univers sunt elemente reflectabile în noi înșine, în interiorul nostru, acceptăm că ambele căi ne sunt necesare și că se întrepătrund spre a înțelege Scopul final, IUBIREA? 

Timp de mulți ani am lucrat în îngrijiri paleative. Pacienții mei au fost cei care au plecat acasă să moară. Am fost cu ei pentru ultimele trei până la douăsprezece săptămâni din viața lor.

Când au fost întrebați despre ce regretă sau ce ar face diferit, teme comune au apărut din nou și din nou.

Aici sunt cele mai frecvente cinci:

1. Mi-aș fi dorit să fi avut curajul de a trăi o viață pentru mine, nu o viața pe care alții o așteptau de la mine.

Când oamenii își dau seamă că viața lor este aproape terminată și privesc înapoi cu luciditate peste ea, este ușor să vadă cât de multe vise au rămas neîmplinite. Cei mai mulți oameni au trebuit să moară știind că aceasta s-a datorat alegerilor pe care le-au făcut, sau nu.
Din momentul în care iți pierzi sănătatea, este prea târziu. Sănătatea aduce o libertate pe care foarte puțini o conștientizează, până când nu o mai au.

1. Masa critică
O nouă trezire spirituală are loc în acest moment în civilizația umană, generată de o masă critică de indivizi care consideră că viața lor este un proces de evoluție spirituală, o călătorie în care suntem mânați înainte cu ajutorul unor coincidențe misterioase.

2. Prelungirea prezentului
Această trezire este sinonimă cu crearea unei noi viziuni asupra lumii, una completă, care tinde să înlocuiască preocuparea veche de 500 de ani pentru supraviețuirea seculară și pentru confort. Deși dezvoltarea tehnologiei a reprezentat un pas important în evoluția umanității, trezirea noastră față de coincidențele care se petrec în viața curentă ne ajută să ne deschidem față de adevăratul scop al vieții umane pe această planetă și față de natură reală a universului nostru.

Iată care este codul de conduită propus de înțelepciunea toltecă:

1. Fiți impecabili în tot ceea ce spuneți.
2. Nu luați nimic la modul personal.
3. Nu faceți presupuneri inutile.
4. Faceți întotdeauna tot ce vă stă în putere.
5. Fiți sceptici dar învățați să ascultați.

Citește atent și rar afirmațiile de mai jos, cu voce tare:

Ziua de azi este cea mai bună pentru a începe să-mi folosesc subconștientul cu maximum de eficiență.

Mă simt din ce în ce mai bine din toate punctele de vedere!

Mă simt în largul meu, indiferent de activitatea benefică pe care o desfășor.

Simt cum îmi pot canaliza energia spre orice activitate benefică pe care doresc să o fac.

Voința mea este din ce în ce mai puternică.

A iubi înseamnă a te naște.

Nu poți înfrumuseța un templu dacă îl reclădești și îl reclădești mereu.

Dacă muncim numai pentru bunurile materiale, ne clădim singuri temnița.

Nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul este invizibil pentru ochi.

Copiii au o cu totul altă percepție asupra vieții, una mai puțin complicată și de multe ori mai normală.

Nuditatea:
O mamă se plimba cu mașina împreună cu cei trei copii mici într-o după-amiază toridă de vara, când o femeie dintr-o decapotabilă s-a ridicat din scaun și a început să le facă semne cu mâna. Femeia era total goală. În timp ce mama își revenea din șoc și se gândea să le spună repede copiilor să nu se uite, fetiță de cinci ani i-a spus inocent:
"Mami. Femeia aia nu poartă centură de siguranță!"

Un băiețel s-a pierdut pe culoarele unei săli de gimnastică și a nimerit la cabinele femeilor. Acestea au început să țipe, să înșface prosoape să se acopere și să fugă în toate părțile ca să se ascundă. Băiețelul le-a privit uimit după care a întrebat senin: "Ce s-a întâmplat? N-ați mai văzut un băiețel în viață voastră?"

Se spune că în toate zilele trebuie să mâncăm un măr pentru fier și o banană pentru potasiu. De asemenea o portocală pentru vitamina C, o jumătate de pepene galben pentru a îmbunătăți digestia și o cană de ceai verde, fără zahăr, pentru a preveni diabetul! În toate zilele trebuie să bei doi litri de apă (și apoi să aștepți dublul timpului pe care ți l-a luat ca să le bei). În toate zilele trebuie să mănânci iaurt, pentru a avea "L. Cassei Defensis", care nu știe nimeni ce este, dar se pare că, dacă nu bei un iaurt și jumătate în fiecare zi, începi să vezi lumea cam tulbure.

În fiecare zi trebuie să iei o aspirină, pentru a preveni infarctul, și un pahar de vin negru, pentru același lucru. Și altul de vin alb, pentru sistemul nervos. Și unul de bere, pe care deja nu-mi mai amintesc pentru ce era. Dacă le bei pe toate împreună, chiar și dacă faci o congestie, nu te mai preocupă subiectul și probabil nici nu te mai interesează.