Care este diferența dintre rugăciune și meditație?

"E o diferență mare, o diferență enormă. De fapt, sunt lucruri complet diferite. Ele merg în direcții diferite.

Există două tipuri de religii în lume: cele orientate spre religie și cele orientate spre meditație. Creștinismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul, toate acestea sunt religii orientate spre rugăciune. Jainismul, budismul, taoismul, toate acestea sunt religii orientate spre meditație.
Religiile orientate spre rugăciune au nevoie de conceptul de Dumnezeu personal, cu care să puteți intra în legătură. Pentru religiile orientate spre meditație, Dumnezeu este o ipoteză inutilă, care poate fi aruncată ușor la coș. Nu este necesară.
Buddha s-ar putea realiza fără să creadă deloc în Dumnezeu. Lao Tzu nu pomenește niciodată cuvântul Dumnezeu – niciodată! Trebuie să existe o diferență enormă, încercați să o înțelegeți.

TERAPIA CU APĂ, de Harald W.Tietze 

Tratarea bolilor cu apă este veche de când lumea. Folosirea apei în scopuri medicinale, atât pentru aplicaţii, cât şi pentru băut, a fost recunoscută încă din Egiptul antic, Imperiul Roman şi Grecia antică. Terapia cu apă (cunoscută şi ca „aqua terapie” sau „hidroterapie”) a fost acceptată în Europa precum şi în America în secolul al XIX-lea. Pionierul terapiei moderne cu apă este fermierul silezian Vincent Priessnitz (1801-1851). Ulterior, pastorul Sebastian Kneipp (1821-1897) a perfecţionat terapia cu apă şi a folosit-o în combinaţie cu plantele medicinale. El a creat un sistem holistic de vindecare, şi azi este cel mai cunoscut specialist în plante. Terapia lui cu apă este acceptată atât de medicina alternativă, cât şi de medicina clasică. În unele ţări occidentale, tratamentele Kneipp preventive şi terapeutice sunt plătite din fonduri publice şi asigurări medicale.

Esenţa este apa. Corpul nostru este 75% apă. Fără mâncare am putea supravieţui câteva săptămâni, dar fără apă, doar câteva zile. Bolile ar putea fi prevenite bând apă în mod adecvat, ceea ce ar ajuta, de asemenea, la detoxificare prin eliminarea substanţelor nedorite. 

1. Fixaţi-vă scopuri clare şi treceţi apoi la împlinirea lor riguroasă.

Fixaţi-vă scopuri şi obiective clare şi învăţaţi pe de rost rolul pe care trebuie să-l jucaţi şi rezultatele pe care trebuie să le obţineţi. Asiguraţi-vă că nu v-aţi ales un ţel minor şi că el se integrează perfect în viziunea de ansamblu pe care o aveţi asupra vieţii pe care v-o doriţi. Nu este suficient să depui eforturi constante dacă direcţia în care te îndrepţi şi scopul pe care ţi-ai propus să îl îndeplineşti nu sunt pozitive, sigure sau clare. De aceea, notaţi în scris scopul pe care vi l-aţi propus şi rezultatele cantitative şi calitative pe care doriţi să le obţineţi, până când ele vă devin perfect clare. Cheia disciplinei este concentrarea constantă asupra lor, deopotrivă în momentele bune şi în cele mai puţin bune. Reamintiţi-vă tot timpul de scopul final şi de rezultatele pe care trebuie să le obţineţi, făcând note în calendar sau în agenda dumneavoastră, şi plasaţi cartoane care să vă aducă aminte de acest lucru prin casă şi la locul de muncă. Pentru un impact mai puternic, sintetizaţi-le într-un slogan sau într-un moto reprezentativ. Acelaşi lucru este valabil şi pentru o organizaţie sau pentru o echipă.

Te-ai gândit vreodată că facem parte amândoi din aceeași lume, că respirăm același aer, că trăim contemporani în aceste timpuri? Sunt timpuri stranii, ar spune unii, sau timpuri incredibile – depinde de percepția proprie. Înconjurați fiind de mii de unde, mii de vibrații, mii de informații, cred că este foarte posibil să preluăm la nivel subtil toate procesele ondulatorii din mediu și să comunicăm telepatic din ce în ce mai des cu celelalte ființe. Te-ai gândit la asta? Conștientizezi că suntem foarte aproape de proiecțiile despre viitor gândite de predecesorii noștri și că, în realitate, suntem deja ACOLO? Lumea aceea futuristică visată sau imaginată, este lumea virtuală în care trăim ACUM, Tu și Eu. 

În lumea asta interconectată, contemporan cu noi, trăiește și don Miguel Ruiz - cel care ne aduce din trecut învățăturile înțeleptului popor toltec și ne arată cum să ne trezim din Visul Planetar, acaparator, fals, neautentic. 

Cunoști, desigur, celebra zicală «Nu poți să le ai pe toate în viață», auzită mai mereu și perpetuată ba de părinți, ba de profesori, ba de diverse cunoștințe. Și eu am tot auzit-o ca pe un leitmotiv, însă mărturisesc că doar recent, am început să mă resetez mental în așa fel încât să ignor tot mai mult cuvântul „nu”, dar totodată să conștientizez că doar de mine depinde să valorizez tot ce am deja în viață.

Însă... indiferent că avem succes în viața profesională, ori că ne bucurăm de o familie fericită și o sănătate înfloritoare, uneori parcă mai e totuși ceva care ne „umbrește” fericirea, ceva parcă lipsește pentru a fi complet întregi, împliniți. Căci mai degrabă preferăm să folosim aceleași tipare comportamentale, să acționăm în aceeași manieră, să mergem pe vechile căi bătătorite...

"Dacă privești o bucată de cărbune, nici nu-ți trece prin cap că aceasta s-ar putea transforma vreodată într-un diamant. Și totuși, între un diamant și o bucată de cărbune nu există nici o diferență fundamentală. Elementele din care sunt alcătuite cele două sunt aceleași. Cărbunele trece printr-un proces care poate dura mii de ani, în urma căruia se transformă într-un diamant.

În sine, cărbunele nu este considerat deloc valoros. Este păstrat în depozite, în spatele casei, și este ascuns de privirea oaspeților. În schimb, diamantele sunt puse la vedere, direct pe piele, pentru ca toată lumea să le poată vedea. În esență, ele sunt identice cu cărbunele, chiar dacă între ele pare să nu existe nici un fel de relație de rudenie. Nimeni nu își dă seama că ele reprezintă două puncte diferite ale unei călătorii parcurse de același element.

Dacă te împotrivești cărbunelui – lucru previzibil, căci la prima vedere nu are nimic de oferit – posibilitatea ca el să se transforme vreodată într-un diamant este blocată de la bun început." 

Ai văzut vreodată copaci cu forme ciudate sau excrescențe, cu trunchiul aplecat vertiginos pe o parte și cu ramurile îndreptate spre pământ, într-un mod contorsionat? Dar ai auzit vreodată de animale care se retrag instinctiv din anumite arii, sau din contră, de altele care stau numai în locuri ce par că le atrag ca niște magneți? Ce spui de oamenii care își aleg destinații speciale de călătorie în anume zone despre care se spune ca sunt încărcate energetic? Crezi că este posibil să ne dezvoltăm intuiția, capacitățile senzoriale și să simțim dacă locul în care trăim este încărcat cu radiații nocive pentru sănătatea noastră?

Mie mi-e tare dor să trăiesc starea de exaltare a inimii tresărind la adierea iubirii, de senzațiile ce învăluiesc sufletul când acesta începe să vibreze vesel, ca un vântuț jucăuș care mângâie un izvor plăpând...

Mi-e și mai dor de brațele deschise ale unui râu în care se împletesc două izvoare clare, răvășite de un vânt blând, ce impregnează fluidelor un subtil suflu ceresc...

Mi-e cel mai dor de marea caldă a iubirii, în care apele îngemănate sunt purtate de vântul puternic în vârtejuri aerate, ce dansează înspre rocile ascunse din adâncuri și se avântă apoi peste valuri, în plin soare...

Dar cum să regăsesc calea, să mă acordez cu vibrația sublimă din uitatul ocean al iubirii? Cum să mă revărs spre malurile de nisip însetate, arse de furtuni dezlănțuite sau soare mistuitor? 

Remedii și soluții prin Feng-Shui

«De ce? De ceee mi se întâmplă asta???»

Sunt sigură că ți-ai pus întrebarea de mai sus de zeci de ori, în diferite momente și circumstanțe ale vieții tale. Scenariul e același pentru majoritatea dintre noi: într-o perioadă foarte scurtă parcă toate nefericirile vin năvală! Cariera se află într-un impas, în sânul familiei sunt tot mai multe disensiuni, partenerii de suflet sunt undeva, departe, intangibili, iar tu nu îți mai găsești pacea și echilibrul. Aceste perturbări apar uneori cumulat, alteori rând pe rând.

... Poate că ceva din mediul nostru, din mintea noastră, din alegerile noastre atrage aceste vibrații negative care se manifestă vizibil pe planurile existențiale.

Dacă plecăm de la premisa că mintea creează realitatea, că orice proiect potențial poate deveni realitate prin acțiuni gândite, conștiente, de ce nu s-ar putea și invers? Și sunt sigură că toți ați simțit, sau ați aplicat poate instinctiv acest aflux de energii măcar o dată în viață! Nu??? Dar atunci când „universul” ți-a trimis un cadou nesperat, o declarație de dragoste neașteptată, o reușită subită în carieră? Cum de o mulțime de aspecte de pe alte planuri ale vieții tale s-au îmbunătățit simultan? Oare noua vibrație benefică din psihicul tău nu a angrenat și alte manifestări pozitive în planul material?

La început a fost cuvântul...

Acum mulți ani am aflat etimologia cuvântului "religie", ce provine din latină: re-ligio = re-unire, re-legare, conectare, uniune. Nu înțelegeam însă - și nu înțeleg nici azi, de ce este atâta discrepanță între ceea ce este în sine religia și modul ei de exprimare în lume.

De secole există o prăpastie imensă între "adevărul" verbal al religiei și miezul ei, care nu trebuie spus, rostit, ci doar simțit. Voit sau nevoit, oamenii trăiesc într-o de-conectare de la divinul nativ, într-o dez-legare de la uniune...

Oare acesta să fie înțelesul ascuns al lumii vizibile, manifestate, dar care ne atrage în final spre același deznodământ? Mai întâi ne determină să umblăm în turme bezmetice pe căi sângeroase, să aprobăm milioane de fapte inumane, să creăm permanent separații, divizări. Și totuși...