„Într-o lume în care există puterea nucleară, singura speranţă de supravieţuire a omului este în încercarea de a deveni mai bun. Până acum, în decursul istoriei, cele mai mari descoperiri ale omului au fost făcute într-un spaţiu exterior fiinţei sale. Ar trebui ca omul să înceapă să exploreze mai riguros „marele interior“ al său – să descopere secretele minţii şi sufletului. Descoperirea puterii nucleare poate atinge eficienţa maximă forţându-ne să ne schimbăm direcţia de gândire”.

„Cu ani înainte de această descoperire, Charles Proteus Steinmetz, vrăjitorul electricităţii, a atras atenţia către nevoia acestei schimbări de direcţie în gândire când a scris: ””Puterea spirituală, de nenumărate ori menţionată în cărţile de istorie, a fost cea mai mare forţă în evoluţia omului””. Cu toate acestea noi nu am făcut altceva decât să ne jucăm cu ea şi nu am studiat-o niciodată aşa cum am făcut cu forţele fizice. Într-o zi oamenii vor învăţa că

„Imaginaţi-vă că aveţi acasă o bucătărie magică, în care puteţi obţine pe loc orice fel de mâncăruri, din orice colţ al lumii, în orice cantităţi. Cu o asemenea bucătărie nu mai aveţi cum să vă faceţi griji legate de mâncare; orice doriţi apare instantaneu pe masă. Evident, sunteţi foarte generos cu mâncarea dumneavoastră, pe care o dăruiţi necondiţionat altor persoane, fără a aştepta nimic din partea lor. Oricine intră în casa dumneavoastră este invitat la masă, din simpla plăcere de a împărtăşi aceste alimente. În acest fel, casa dumneavoastră este întotdeauna plină cu oameni care vin să mănânce în bucătăria dumneavoastră magică.

Într-o zi, cineva bate la uşă. Este o persoană de sex opus, care a adus o pizza. Ea vi se adresează: „Hei, vezi această pizza? Am să-ţi dau ţie această pizza dacă mă laşi să-ţi controlez viaţa, dacă accepţi să faci tot ce voi spune eu. Nu o să-ţi mai fie niciodată foame, căci eu voi aduce pizza în fiecare zi. Tot ce ai de făcut este să te porţi frumos cu mine“.

Vă puteţi imagina reacţia dumneavoastră?

O problemă care preocupă mult mintea și sufletul unora dintre noi este aparenta contradicție dintre a fi umil și a fi autoritar. Cu toții ne aflăm din când în când într-o poziție de autoritate, fie că e vorba de funcția pe care o ocupăm la locul de muncă și de atribuțiile impuse în fișa postului, fie de organizarea unei călătorii, startul unei afaceri, planificarea unui concediu, satisfacerea nevoilor și îndeplinirea sarcinilor impuse de bunul mers al casei, al gospodăriei , al familiei, al creșterii copiilor sau îngrijirii părinților etc.

Fie că am fost manipulați de mediu, de religie și de societate  că trebuie să fim blânzi, ascultători și umili, fie că suntem adepți ai unei ideologii spirituale care promovează  o etică așa zis superioară, o morală care îți solicită să fii blând, ascultător, umil și smerit, dacă viața te-a condus într-o poziție autoritară și ai astfel de reguli și percepții interioare, atunci ești în încurcătură. Apare zbuciumul sufletesc, apare contradicția, conflictul, suferința. Ești indecis. Ce să faci? Ce e corect? Să îți îndeplinești rolul autoritar sau să fii umil și ascultător? Cum ai putea fi autoritar și în același timp ascultător? Tu ești cel care trebuie să ordone, nu să asculte. Cum să le ordoni oamenilor și în același timp să fii umil? Nu te va asculta nimeni. Te vor lua în derâdere, iar tu vei fi concediat de la job sau total ignorat ca și părinte etc.

Și atunci, ce-i de făcut?  Ca să elucidăm misterul unei astfel de preocupări

Două proverbe vestite spun că „ceea ce este acru înveselește“ și „ceea ce este acru slăbește“. Asta nu înseamnă neapărat că oamenii slabi sunt automat și veseli. Mai întâi de toate, trebuie să înțelegem ce înseamnă să fii slab.

Dorința de a fi suplu a devenit atât de mare în epoca modernă, îngroșând profiturile industriei de profil, încât este tot mai greu să iei o decizie corectă în cazul în care te consideri „supraponderal“. Greutatea ideală diferă de la un individ la altul. Important este ca organismul să fie sănătos și să își poată îndeplini scopurile.

Multe femei își fac singure viața grea, propunându-și

Toți iubim poveștile, fie că suntem copii, bunici, părinți, adolescenți, iubiți, iubite, colegi sau prieteni. Ne plac basmele sau poveștile vechi și ne plac și poveștile moderne, nu-i așa? Ne plac pentru că ne stimulează inteligența, creativitatea și intuiția și ne încântă misterul,  suspansul, necunoscutul și mai ales deznodământul poveștii, respectiv înțelepciunea profundă, ascunsă pe care subconștientul nostru e  superfascinat și entuziasmat să o dezlege. Din astfel de motive, m-am gândit să  îți propun în acest articol 3 povești faine care conțin lecții de viață foarte profunde, lecții ce odată înțelese îți pot schimba radical viața în bine.
 

POVESTEA 1 - BROASCA ȚESTOASĂ

Împăratul Chinei și-a trimis ambasadorii la

Fiecare ființă are o menire, și a venit vremea ca din ce în ce mai mulți oameni să și-o poată descoperi și împlini. A venit vremea ca această potențialitate divină să fie trezită în cât mai multe inimi, iar asumarea unei meniri proprii și liber alese să devină un fenomen de masă.

 
Până nu demult structurile societății au reușit să împiedice acest fapt. Și încearcă din răsputeri și astăzi. S-a răspândit concepția falsă că doar anumiți oameni privilegiați ar avea o menire de împlinit, doar „cei alesi”, eventual artiștii cărora oricum n-ar fi reușit nimeni să le nege acest drept, însă toți ceilalți trebuie să ducă o viață obișnuită, banală, să fie cuminți și conștiincioși ca să nu-și piardă serviciul, să admire frumusețile realizărilor umane în Mall-uri și hipermarketuri și să-și ia binemeritata porție de relaxare și delectare în fața televizorului. Multora li se pare încă normal ca cei mulți să trudească în interesul celor care dețin puterea – financiară, politică sau religioasă – să fie pionii celor care-și asumă „misiuni importante”, misiuni care de multe ori nici nu au legătură cu menirea acelor indivizi: motivația reală fiind lupta pentru putere.
 

Astăzi însă