Învierea religiei

La început a fost cuvântul...

Acum mulți ani am aflat etimologia cuvântului "religie", ce provine din latină: re-ligio = re-unire, re-legare, conectare, uniune. Nu înțelegeam însă - și nu înțeleg nici azi, de ce este atâta discrepanță între ceea ce este în sine religia și modul ei de exprimare în lume.

De secole există o prăpastie imensă între "adevărul" verbal al religiei și miezul ei, care nu trebuie spus, rostit, ci doar simțit. Voit sau nevoit, oamenii trăiesc într-o de-conectare de la divinul nativ, într-o dez-legare de la uniune...

Oare acesta să fie înțelesul ascuns al lumii vizibile, manifestate, dar care ne atrage în final spre același deznodământ? Mai întâi ne determină să umblăm în turme bezmetice pe căi sângeroase, să aprobăm milioane de fapte inumane, să creăm permanent separații, divizări. Și totuși... Turma este formată din entități de sine stătătoare, care - fiecare la un moment dat în timp, caută tot mai ardent să regăsească acea legătură uitată, unificatoare. Și DA, prin căi cumva misterioase, ne este dat să re-unim firele trecutului spre momentul de început, când cuvântul a prins viață, când s-a născut iubirea în sine, bucuria pură de A FI.

Eu cu mine, tu cu tine... și noi cu noi. Ne re-unim, înviem în re-ligie.

În "Barca goală" a lui Osho, am găsit (sau m-au găsit) exact acele câteva cuvinte ce descriu esența religiei, din perspectiva societății religioase, a omului religios, a minții religioase:

Sunt două tipuri de religii. Unul este din minte – o religie moartă, cunoscută și ca teologie. Și mai este un tip de religie – cea reală, spontană. Nu este teologică, este mistică. Rețineți că hindușii au o teologie, musulmanii au altă teologie, creștinii au alta, dar religia reală, religia mistică, este aceeași. Nu poate fi diferită.

Buddha, Iisus, Chuang Tzu și Lao Tzu nu sunt diferiți, fiindcă nu sunt teologi. Ei nu spun lucruri moarte, ci dau glas preaplinului care se revarsă din inimile lor. Nu sunt logicieni, sunt poeți. Nu vorbesc din scripturi, nu au fost instruiți în acest sens, ci răspund cu simplitate necesităților voastre. Cuvintele lor nu sunt gata făcute, felul lor de-a fi nu este țeapăn, purtarea lor nu este după un plan.

Un hindus poate citi Biblia, dar nu o va înțelege niciodată, pentru că nu o citește niciodată cu adevărat. Nu aude nimic din ce i se spune. Un creștin poate citi Gita, dar nu va pătrunde în ea niciodată. Nu va lăsa nimic să ajungă în profunzimile ființei sale, nu va ajunge niciodată sa exploreze tarâmul interior, se va mișca în cerc. Nu poate citi cu adevărat nicio altă carte, este imposibil, pentru ca are deja concluzia în minte.... Lumea întreagă este plină de concluzii. Unul e creștin, altul e hindus, altul jainist, altul budist – de aceea adevărul lipsește. Un om religios nu poate fi creștin, hindus sau budist; un om religios nu poate fi decât un căutător sincer. El caută și rămâne deschis, fără concluzii. Barca lui este goală.

O persoană care se condamnă pe sine nu poate iubi. O persoană care se condamnă pe sine nu se poate ruga. Pentru acela care se condamnă pe sine nu există Dumnezeu, nu are cum să existe. O minte înclinată să dea verdicte nu va intra niciodată în templul divinului. Numai cel care dansează, cel extatic, cel care nu condamnă, cel care se revarsă, cel în care nu se află nimeni pe scaunul de comandă, pe care nimeni nu-l conduce și care îi permite vieții să devină o curgere spontană – numai acela va intra în divin. Existența lui este naturală, nu formală. Abia atunci se deschid porțile, abia atunci intrați în templu, căci veți găsi o poartă pretutindeni. Puteți să intrați în templu pe oricare poartă.

Oamenii continuă să se întrebe unde se află divinul, unde se află adevărul. Nu se pune problema găsirii divinului sau a adevărului. Divinul se află aici, nu a fost niciodată în altă parte, nu ar putea fi. Se află întotdeauna acolo unde vă aflați și voi. Dar voi nu sunteți aici, mintea voastră este în altă parte. Ochii voștri sunt plini de vise, inima este plină de dorințe. Trăiți în viitor, iar viitorul e o iluzie. Sau vă mutați în trecut, iar trecutul este deja mort.

Întreaga religie constă în a nu vă lăsa conduși în altă parte, în a reveni aici și acum, în a vă întoarce la întreg, acolo unde ați fost întotdeauna... prin urmare, Dumnezeu nu trebuie căutat nicăieri – faptul că îl căutați este tocmai motivul pentru care nu îl găsiți. El este aici și așteaptă.