Fii cautator, nu fi discipol - Ce iti poate revela un Guru?

15/05/2019

de catre

Mintea occidentală întreabă: „Ce e meditația?” – ea caută, cercetează. Iar căutarea va deveni din ce în ce mai ardentă pe măsură ce trece timpul.

Sigur că această căutare poate fi exploatată, iar orientul o exploatează. El furnizează guru-și, îi exportă în occident. Dar printr-un guru îți pot fi revelate doar trucurile – doar trucurile. Înțelegerea vine prin intermediul vieții, înțelegerea o capeți trăind. Ea nu poate fi dăruită și transferată. Eu nu-ți pot da înțelegerea mea. Pot să vorbesc despre ea, dar nu ți-o pot da. Va trebui să ajungi tu la ea. Va trebui să pătrunzi în viață. Va trebui să dai greș, va trebui să cazi, va trebui să cunoșți frustrarea. Și doar prin greșeli, căderi și frustrări, doar prin întâlnirea cu viața reală vei ajunge la meditație. De aceea spun că e o creștere. Unele lucruri pot fi înțelese la nivel strict intelectual. Înțelegerea care vine printr-un altul nu va putea fi niciodată mai mult decât intelectuală.

De aceea Krishnamurti cere imposibilul. El îți va spune: „Nu mă înțelege în mod intelectual.” Dar prin intermediul celuilalt nu poate veni nimic altceva decât înțelegerea intelectuală. De aceea efortul lui continuă să fie unul absurd. Ceea ce spune el este exact ceea ce se poate pune în cuvinte; ce spune el e autentic. Dar când cere mai mult decât înțelegere intelectuală din partea celui care-l ascultă, el cere imposibilul, căci prin altcineva nu poate veni nimic mai mult... Celălalt nu poate transmite mai mult.

Dar pentru mine, chiar și înțelegerea intelectuală merită efortul. Dacă poți înțelege în mod intelectual ceea ce spun, atunci poți înțelege și ceea ce n-a fost rostit. Dacă poți înțelege ceea ce-ți spun, poți înțelege și ceea ce se află între cuvinte: ceea ce nu-ți spun, ceea ce nu-ți pot spune. Și dacă înțelegi intelectual... iar la început, înțelegerea nu are cum să fie altfel decât intelectuală, pentru că intelectul este ușa. Ea nu poate fi niciodată spiritual de la bun început, căci spiritualitatea este sanctuarul lăuntric.

Așadar eu îmi pot comunica mesajul către voi doar în mod intelectual. Dar dacă înțelegeți, atunci puteți simți și ceea ce n-a fost rostit. Nu pot comunica fără cuvinte, dar atunci când transmit cuvinte, transmit și tăceri. Va trebui să fiți constienți de ambele. Ceea ce spun e mai puțin important decât spațiile dintre cuvinte. Dacă înțelegi doar cuvintele, atunci este vorba despre o comunicare. Dacă poți deveni conștient și de intervalul dintre ele, atunci este o comuniune. Dar lucrul acesta depinde cu totul și cu totul de tine.

Începe de undeva, fiindcă trebuie să începi de undeva. Și fiecare început trebuie să fie unul fals – dar trebuie să începi de undeva. Începutul nu poate fi decât fals, din cauză că la început nu poți cunoaște sfârsitul – iar fără să cunoști sfârsitul, nu ai cum să cunoști începutul. Începutul e trecutul, iar tu trebuie să începi de undeva. Nu poate să fie altfel decât fals, dar lasă să fie fals. Începe, căci așa vei găși ușa – bâjbâind. Suntem în întuneric, dar trebuie să începem de undeva. Iar cel care e deosebit de înțelept și care își spune: „Voi începe doar când pot să încep cu dreptul”, acela nu va începe niciodată. El nu va orbecăi niciodată, pentru că va spune: „Când se va deschide ușa, iar eu voi ști că această e ușa, atunci și numai atunci am să fac primul pas.” Nu va face niciodată primul pas, iar dacă nu-l faci pe primul, nu vei ajunge niciodată la ultimul. Eu vă spun că și un pas fals e tot un pas; și un pas fals reprezintă un pas către cel corect, căci e un pas, e un început.

Așadar eu spun că chiar și un început fals, un început greșit este tot un început bun, pentru simplul motiv că este un început. Începi să bâjbâi în întuneric, iar bâjbâind ajungi la usă. De aceea spun să fii conștient de procesul lingvistic – de procesul cuvintelor – și de asemenea să cauți să fii conștient de spațiile dintre cuvinte, de intervale. Și vor există momente în care vei deveni conștient de intervale fără să faci un efort conștient. Această este întâlnirea, întâlnirea cu divinul, întâlnirea cu existențialul. Ori de câte ori vine un astfel de moment, nu îi întoarceți pe loc spatele. Rămâneți cu ceea ce se întâmplă. Prima dată experiența va fi înspăimântătoare; e normal să fie așa. Ori de câte ori întâlnesti necunoscutul, ia naștere frica, fiindcă pentru noi necunoscutul înseamnă moarte.

Ne e frică de moarte din cauză că ea reprezintă necunoscutul – necunoscutul cel mai mare, sau necunoscutul cel mai cunoscut. Așa că de fiecare dată când va există un interval, vei simți moartea – vei simți că moartea își face apariția. Dacă asta simți, mori. Fii în fenomenul acela, mori cu totul în intervalul acela; vei reînvia apoi. La asta mă refer eu când spun înviere: când mori în spațiul gol, în tăcere, viața reînvie. Revii la viață și ești pentru prima dată cu adevărat viu.

Deci pentru mine, meditația nu este o metodă, ci un proces; meditația nu e o tehnică, ci o înțelegere. Ea nu poate fi predată; în privința ei nu se pot da decât sugestii. Nu poți fi informat în legătură cu ea, din cauză că în realitate nicio informație nu este interioară; ea vine din exterior. Or meditația vine din profunzimile tale interioare.

Așadar cercetează, fii căutător, nu fi discipol, căci doar căutătorul este un adevărat discipol – dar atunci el nu este discipolul vreunui guru, ci este discipol al vieții în întregul său. Deci nu continua să înveți cuvinte, fiindcă o învățătură spirituală nu poate fi niciodată o învățare de cuvinte. Învață intervalele – tăcerile care te înconjoară în permanență. Ele sunt prezente chiar și în mijlocul unei mulțimi, chiar și în piață, în bazar – sunt acolo.

Caută tăcerile, caută intervalele dinăuntru și din afară, iar într-o zi vei constata că ești în meditație. Meditația va veni la ține; ea vine întotdeauna. Trebuie să pornești în căutarea ei, căci doar atunci când ești în căutare ești receptiv față de ea, ești vulnerabil. Tu ești o gazdă pentru ea, iar meditația este un musafir. Poți s-o inviți, apoi s-o astepți. Ea vine. Dintotdeauna vine. Vine la un Buddha, vine la un Iisus, vine la toată lumea, la oricine e gata să fie receptiv și în căutare.

Dar n-o învăța de nicăieri. Căci dacă o faci, vei cădea pradă vreunui șiretlic – iar șiretlicurile sunt numeroase. Mintea caută mereu calea cea mai ușoară, ea caută mereu lucruri care să nu-I opună rezistență, iar această nevoie imperioasă de a nu întâmpina rezistență devine sursa exploatării. Apare atunci guru și guru-șia, iar căutarea spirituală e cu totul otrăvită.

Cea mai periculoasă persoană este aceea care exploatează chemarea spirituală a cuiva.

Chemarea există în fiecare dintre noi. E un fapt. Și pe ce se bazează această chemare spirituală? Care îi sunt rădăcinile? De unde vine? De ce? Și ce e de făcut? Află răspunsurile lui Osho din Psihologia Ezotericului.

30% REDUCERE
OFERTA EXPIRĂ: 26 mai 2019
IMPORTANT: Beneficiezi de reducere doar dacă folosești în procesul de finalizare al comenzii codul promoțional 15m26f