CELE PATRU LEGĂMINTE – Ghid practic - Don Miguel Ruiz

Dedicaţie

"Eu cred în îngeri. Înger înseamnă mesager. Dedic această carte îngerilor de pe pământ, adică tuturor oamenilor care transmit mesaje de iubire, în locul celor de teamă, încărcate de superstiţii şi de otravă emoţională.

... Atunci când am scris Cele patru legăminte, intenţia mea a fost aceea de a crea un mesager care să poată pătrunde în imaginaţia cititorilor, schimbând perspectiva din care privesc aceştia realitatea. Dacă aţi practicat aceste legăminte, le-aţi descoperit cu siguranţă puterea. Ele au capacitatea de a influenţa direct sistemul de convingeri al omului, toate acele mii de legăminte pe care acesta le face cu el însuşi, şi de a crea acolo o îndoială. Şi ca prin farmec – căci ele sunt într-adevăr magice – Cele patru legăminte pot elibera treptat credinţa care se ascunde dincolo de acest sistem de convingeri. Puţin câte puţin, omul care le practică îşi poate redescoperi integritatea, iar adevăratul său eu începe să se trezească. "

Cele patru legăminte

1. Fiţi impecabil în tot ceea ce spuneţi

Rostiţi numai adevărul. Spuneţi numai ceea ce gândiţi. Nu folosiţi cuvintele pentru a vă critica pe sine sau pentru a-i bârfi pe cei din jur. Folosiţi-vă de puterea cuvântului pentru a răspândi adevărul şi iubirea în lume.

2. Nu luaţi nimic la modul personal

Nimic din ceea ce fac alţii nu vi se datorează. Cuvintele şi acţiunile celor din jur sunt doar o proiecţie a propriei lor realităţi, a visului lor personal. Dacă vă veţi imuniza în faţa opiniilor şi a acţiunilor celorlalţi oameni, veţi evita foarte multă suferinţă inutilă.

3. Nu faceţi presupuneri inutile

Descoperiţi curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce doriţi cu adevărat. Comunicaţi cât mai clar cu putinţă cu ceilalţi oameni, pentru a evita astfel neînţelegerile, tristeţea şi suferinţele inutile. Acest legământ este suficient în sine pentru a vă transforma radical viaţa.

4. Faceţi întotdeauna tot ce vă stă în puteri

Potenţialul maxim al omului se schimbă în fiecare moment; de pildă, într-un fel veţi acţiona atunci când sunteţi sănătos şi în alt fel atunci când sunteţi bolnav. Indiferent de circumstanţe, faceţi întotdeauna tot ceea ce vă stă în puteri şi veţi evita astfel auto-acuzaţiile, abuzul de sine şi regretele. 

Exerciții practice:

Contemplaţi puterea cuvântului

Petreceţi următoarele 20 de minute contemplând puterea cuvântului. Dacă aveţi la dispoziţie un dicţionar, căutaţi în el originea şi semnificaţia cuvintelor dumneavoastră preferate. Faceţi o listă cu asemenea cuvinte, apoi întrebaţi-vă de ce vă place felul în care rezonează. Remarcaţi felul în care cuvinte diferite vă pot influenţa emoţiile, cum unele dintre ele vă pot ridica starea de spirit, în timp ce altele v-o pot coborî. Întrebaţi-vă mereu şi mereu: ce este un cuvânt? Reflectaţi asupra acestei întrebări până când sunteţi pe deplin satisfăcut şi până când ajungeţi să intuiţi perfect puterea care se ascunde în interiorul cuvintelor.

După ce veţi deveni cu adevărat conştient de puterea cuvântului, veţi observa că vă veţi alege cuvintele cu mult mai multă atenţie, că nu le veţi mai arunca cu aceeaşi uşurinţă, că nu veţi mai fi tentat să bârfiţi sau să vorbiţi fără acoperire, că nu veţi mai spune decât exact ceea ce gândiţi.

Feriţi-vă de frazele comune şi de expresiile culturale

Orice cultură are o serie de fraze comune, de zicători, proverbe şi expresii pe care oamenii le învaţă rapid, după care mintea lor continuă să le repete. Întrucât gândurile şi cuvintele repetate continuu au tendinţa să se manifeste într-o formă fizică, cel mai bine ar fi să nu reiterăm prea des aceste mesaje. Identificaţi patru sau mai multe expresii comune pe care le auziţi zilnic în jurul dumneavoastră. Iată câteva exemple:

Sunt prea bătrân ca să mai fac aşa ceva.

Sunt prea obosit (sau prea bolnav) ca să mai fac aşa ceva.

Mor (de nerăbdare, etc.)…

Nu-mi permit să…

Identificaţi patru sau mai multe expresii pe care oamenii le adresează inconştient altora, dar care se întorc împotriva lor. Iată câteva exemple:

Eşti ca un junghi în coastă.

Te omor.

Mâncate-ar ciuma (sau alte boli).

Dispari din ochii mei.

Aveţi obiceiul să rostiţi asemenea expresii? Vă blestemaţi pe sine sau pe alţi oameni atunci când vă simţiţi frustrat sau mânios? Reveniţi la listele de dinainte şi faceţi legământul să vă corectaţi vorbirea. Eliminaţi din vocabularul dumneavoastră deşeurile, otrava emoţională, minciunile, şi înlocuiţi-le cu adevărul şi iubirea. Ceea ce seamănă se adună, iar acest lucru este valabil şi în ceea ce priveşte cuvintele.

Impecabilitatea cuvântului poate fi măsurată prin nivelul iubirii de sine. Măsura în care ne iubim pe sine este direct proporţională cu calitatea şi integritatea cuvintelor noastre.

Judecătorul

Judecătorul interior se foloseşte de Cartea Legii pentru a judeca tot ceea ce facem şi tot ceea ce nu facem, tot ce gândim şi tot ce nu gândim, tot ce simţim şi tot ce nu simţim. Întreaga noastră viaţă se află sub tirania acestui Judecător.

Sunteţi conştient de Judecătorul din mintea dumneavoastră, de „vocea cunoaşterii” care judecă totul şi pe toată lumea?

Faceţi o listă cu toate persoanele din viaţa dumneavoastră, inclusiv cu dumneavoastră înşivă. Analizaţi felul în care fiecare persoană din lista dumneavoastră îşi trăieşte viaţa, la toate capitolele din Cartea Legii (aşa cum aţi conceput-o pentru dumneavoastră). Ce credeţi despre felul în care îşi trăiesc oamenii viaţa, inclusiv dumneavoastră? Ce admiraţi mai mult la dumneavoastră şi la celelalte persoane din lista dumneavoastră? Ce vă displace (sau chiar: ce dispreţuiţi) mai mult?

Nu uitaţi: noi pornim de regulă de la prezumpţia că ceilalţi oameni ne judecă la fel cum o facem noi înşine, dar acest lucru nu este adevărat. Ei ne judecă în funcţie de propria lor Carte a Legii; ei trăiesc într-un vis complet diferit de al nostru. La rândul nostru, noi îi judecăm pe ceilalţi la fel cum o facem cu noi înşine, căci toate judecăţile noastre derivă din „adevărul suprem”, care este cuprins în Cartea Legii personală.

În ce fel vă auto-judecaţi?

Eu sunt o persoană rea pentru că…

Ar trebui să-mi fie ruşine de mine pentru că…

Sunt vinovat de…

Sunt atât de prost atunci când…

În ce fel îi judecaţi pe alţii?

Acea persoană este rea pentru că…

Ar trebui să-i fie ruşine, pentru că…

Este vinovată de…

Mi se pare o prostie atunci când…

Enumeraţi patru greşeli pe care le-aţi făcut în viaţă:

În ce fel vă auto-pedepsiţi?

În ce fel abuzaţi de dumneavoastră?

De câte ori aţi plătit pentru fiecare greşeală?

Abuzaţi de corpul dumneavoastră fizic?

Enumeraţi patru greşeli pe care le-au comis alţi oameni şi pe care nu le puteţi ierta:

În ce fel îi pedepsiţi?

În ce fel abuzaţi de ei?

De câte ori i-aţi făcut să plătească pentru greşeala comisă?

Aţi abuzat fizic de altcineva?

Enumeraţi patru lucruri pe care le-aţi realizat şi care v-au făcut să vă simţiţi mândru de sine:

În ce fel v-aţi auto-răsplătit?

Enumeraţi patru lucruri pe care le-au făcut alţii şi care v-au făcut să vă simţiţi mândru de ei:

În ce fel i-aţi răsplătit?

Acum, că aţi devenit conştient de Judecătorul din mintea dumneavoastră, descrieţi în detaliu felul în care acţionează acesta şi felul în care se foloseşte de Cartea Legii pentru a vă guverna viaţa. Este vreodată Judecătorul drept şi plin de compasiune, sau este întotdeauna nedrept şi incapabil de iertare?

Daţi-i Judecătorului un nume mai personal şi mai plastic, pentru a identifica cu mai multă uşurinţă vocea care vorbeşte în interiorul minţii dumneavoastră.

Răspunsuri pe care le putem da Judecătorului

Atunci când auziţi vocea Judecătorului judecându-vă pe dumneavoastră sau pe altcineva, aveţi la dispoziţie patru răspunsuri pe care i le puteţi da. Puteţi decide singur care dintre aceste răspunsuri se potriveşte cel mai bine în situaţia dată. Notaţi pe o hârtie cu caractere mari aceste răspunsuri, astfel încât să le puteţi vedea cu uşurinţă. Apoi, aşezaţi undeva la vedere posterul, pentru a vi le reaminti în fiecare zi.

Mare scofală!

Cui îi pasă?

Şi ce dacă?

De ce nu?

Chiar dacă nici unul din aceste răspunsuri nu pare să îl satisfacă pe Judecătorul dumneavoastră, amintiţi-vă un lucru: nu are nici cea mai mică importanţă!

Idei-forţă pentru transformarea de sine

Luciditate, atenţie, acţiune-reacţie

Pentru a putea adopta Cele patru legăminte este nevoie de o voinţă foarte puternică, dar dacă veţi începe să vă trăiţi viaţa în acord cu aceste patru legăminte, transformările din viaţa dumneavoastră vor fi incredibile. Drama iadului va dispărea complet din faţa ochilor dumneavoastră.

Controlaţi-vă drama personală

Gândiţi-vă la un eveniment recent din viaţa dumneavoastră care v-a provocat foarte multă durere şi suferinţă. Contemplaţi acum acest eveniment de la „o distanţă mai mare”. Altfel spus, detaşaţi-vă emoţional de acţiunile şi reacţiile care au stat la baza acestui eveniment.

După ce aţi pus o distanţă emoţională între dumneavoastră şi evenimentul respectiv, imaginaţi-vă că sunteţi regizorul unei piese de teatru în care se desfăşoară scena respectivă. În timp ce asistaţi la piesa respectivă de la balconul teatrului, puteţi observa cu claritate rolul pe care îl joacă personajele din piesă. Mai mult decât atât, aveţi puterea să regizaţi aşa cum doriţi acţiunile şi reacţiile lor.

Faceţi o listă cu distribuţia personajelor din piesă. Cine a comis acţiunea care a declanşat drama? Care au fost reacţiile?

Răspundeţi la următoarele întrebări:

Cine a jucat rolul principal?

Care a fost rolul dumneavoastră în drama respectivă?

Ce acţiuni aţi întreprins?

Care au fost reacţiile celorlalţi oameni implicaţi în piesă?

Cum aţi reacţionat dumneavoastră la acţiunile lor?

Ce alte acţiuni aţi mai întreprins?

Care au fost rezultatele?

Analizaţi acum informaţiile de mai sus din perspectiva aplicării Celor patru legăminte:

Aţi fost impecabil cu cuvântul dumneavoastră?

Aţi interpretat realitatea într-o manieră personală?

Aţi făcut presupuneri?

Aţi făcut tot ce v-a stat în puteri?

Răspundeţi acum la următoarele întrebări: ce s-ar fi întâmplat dacă…

Aţi fi fost impecabil cu cuvântul dumneavoastră?

Nu aţi fi interpretat realitatea într-o manieră personală?

Nu aţi fi făcut presupuneri?

Aţi fi făcut tot ce vă stătea în puteri?

Ce s-ar fi întâmplat dacă celelalte personaje din dramă…

Ar fi fost impecabile cu cuvintele lor?

Nu ar fi interpretat realitatea într-o manieră personală?

Nu ar fi făcut presupuneri?

Ar fi făcut tot ce le stătea în puteri?

Folosiţi-vă imaginaţia pentru a schimba datele evenimentului astfel încât: 1) să puteţi practica arta conştientizării în rolul pe care l-aţi jucat dumneavoastră; 2) să puteţi practica arta transformării visului prin aplicarea Celor patru legăminte astfel încât să obţineţi un rezultat mai satisfăcător.

Vă puteţi imagina evitând astfel de drame în viitor? Dacă nu, de ce nu?

Gândiţi-vă la o altă experienţă dureroasă şi repetaţi paşii de mai sus. Practicaţi transformarea acestor evenimente cu ajutorul imaginaţiei, prin aplicarea Cele patru legăminte.

În acest fel, data viitoare când un eveniment va mai ameninţa fericirea dumneavoastră, veţi fi pregătit să aplicaţi Cele patru legăminte pentru a transforma acţiunile şi reacţiile dumneavoastră, experimentând astfel un nou vis. Notaţi toate evenimentele dramatice în jurnalul dumneavoastră, pentru a vedea felul în care progresaţi.

Idei-forţă pentru transformarea de sine

Ataşament şi detaşare

Faceţi o listă cu toţi oamenii, toate obiectele, evenimentele, sentimentele, legămintele şi convingerile pentru care simţiţi un ataşament puternic. Câtă energie risipiţi încercând să opuneţi rezistenţă schimbărilor? Dacă aţi încercat vreodată să vâsliţi împotriva curentului, ştiţi câtă energie se poate pierde în acest fel. A te opune transformării este un proces similar cu vâslitul împotriva curentului, în loc să te laşi dus de el. Răspundeţi la următoarele întrebări referitoare la obiectele ataşamentului dumneavoastră:

Câtă energie emoţională şi fizică este necesară în fiecare zi pentru a vă menţine ataşamentele?

Dacă aţi pune un preţ de până la 1000 de dolari pe fiecare din ataşamentele dumneavoastră, cât v-ar costa fiecare dintre ele?

Este într-adevăr acesta felul în care doriţi să vă cheltuiţi energia?

Ce altceva aţi putea face cu energia investită în ataşamentele dumneavoastră?

Sunteţi pregătit să practicaţi tehnica ataşamentului şi detaşării cu fiecare din obiectele de pe lista dumneavoastră? Începeţi cu un obiect personal pe care îl adoraţi şi faţă de care sunteţi foarte ataşat. Unde aţi plasa ataşamentul dumneavoastră faţă de acest obiect pe o scală de la unu la zece, unde unu reprezintă ataşamentul total, iar zece detaşarea totală?

Pe scala ataşamentului-detaşării, aş plasa obiectul…

1…2…3…4…5…6…7…8…9…10

Dacă aţi ales numărul cinci, se poate spune că dispuneţi de un echilibru perfect între ataşament şi detaşare. Vă bucuraţi cu adevărat de acest obiect şi „vă ataşaţi” de el atunci când vă captează atenţia, dar dacă s-ar sparge sau dacă v-ar fi furat, v-aţi „detaşa” fără să suferiţi prea mult şi fără să îl regretaţi ani la rândul. Dacă numărul pe care l-aţi selectat este mai mic decât cinci, ar fi cazul să practicaţi puţin arta detaşării. Începeţi prin a enumera motivele pentru care credeţi că sunteţi atât de ataşat de obiectul respectiv.

Iată câteva exemple:

A fost un dar de la cineva care îmi este foarte drag.

Este unicat; nu mai există un al doilea obiect ca el în întreaga lume.

Costă o grămadă de bani.

Este foarte vechi şi de neînlocuit (un obiect de anticariat sau o antichitate).

Acum analizaţi câtă energie cheltuiţi în fiecare lună cu ataşamentul dumneavoastră faţă de obiectul respectiv. Câtă energie fizică şi câtă atenţie cheltuiţi…

Pentru a proteja acest obiect de alte persoane?

Pentru a păstra obiectul într-o stare perfectă?

Pentru a plăti paza sau asigurarea obiectului?

Făcându-vă griji pentru obiectul respectiv, dintr-un motiv sau altul?

Analizaţi răspunsurile din lista de mai sus. Au ataşamentele dumneavoastră la bază frica? Spre exemplu, teama că acest obiect ar putea să nu mai fie înlocuit niciodată dacă s-ar pierde; teama că veţi pierde sentimentele pe care le asociaţi sau le „ataşaţi” obiectului; teama că nu veţi mai avea niciodată banii să cumpăraţi un alt obiect la fel ca acesta; teama că dacă aţi renunţa la ataşamentul dumneavoastră s-ar putea întâmpla ceva groaznic; teama că trebuie să controlaţi Viaţa pentru că nu aveţi încredere în ea.

Amintiţi-vă de un moment din viaţa dumneavoastră în care aţi pierdut un obiect de care eraţi foarte ataşat. Ce v-a oferit Viaţa în schimbul obiectului pierdut? Ce calităţi personale, cum ar fi de pildă compasiunea pentru alte persoane, aţi dobândit ca urmare a acestei experienţe?

Apropierea şi îndepărtarea perspectivei

Gândiţi-vă la o problemă din viaţa dumneavoastră care v-a provocat multă suferinţă. Imaginaţi-vă că vă puteţi privi viaţa prin lentilele unei camere video. Atunci când apropiaţi perspectiva (prin focalizarea lentilei), puteţi vedea şi simţi fiecare detaliu al vieţii dumneavoastră; tot ceea ce afectează viaţa dumneavoastră intră cu uşurinţă în vizorul dumneavoastră.

Atunci când îndepărtaţi perspectiva, puteţi avea o privire de ansamblu a vieţii dumneavoastră, fără să vă mai focalizaţi asupra detaliilor. Primul lucru pe care îl vedeţi este casa în care trăiţi, care vă apare de la o distanţă de câteva sute de metri deasupra solului. Cu cât vă îndepărtaţi mai tare, cu atât mai largă devine perspectiva dumneavoastră. Puteţi vedea oraşul în care trăiţi, ţara, continentul, şi chiar întreg globul pământesc.

Contemplaţi-vă viaţa din această perspectivă. Viaţa şi necazurile dumneavoastră par doar un fir de praf pe suprafaţa pământului. Toate visele, toate dorinţele, toate speranţele şi toate temerile dumneavoastră sunt înglobate în acel fir de praf de la suprafaţa pământului. Vă aflaţi în mijlocul a miliarde de oameni la fel ca dumneavoastră, care trăiesc emoţii şi drame mai mult sau mai puţin similare. Îndepărtaţi-vă şi mai mult, până când puteţi cuprinde în perspectiva dumneavoastră toate planetele din sistemul nostru solar, apoi întreaga Cale Lactee şi întregul univers.

Cine sunteţi? Care este locul dumneavoastră în acest vast univers? De ce suferă oamenii pentru lucruri atât de mărunte într-un univers de o asemenea frumuseţe? Dacă privim viaţa noastră din perspectiva eternităţii, a istoriei umanităţii, ea pare doar o fracţiune infinitezimală de timp. Cum dorim să ne-o petrecem? În ce preferăm să ne investim energia?

Continuaţi să vă distanţaţi până când vă detaşaţi complet de problema dumneavoastră, până când vă daţi seama că ea este cu totul nesemnificativă în marea schemă a Vieţii. Reamintiţi-vă că orice problemă poartă în ea seminţele oportunităţii de a învăţa, de a iubi, de a creşte spiritual, dar mai presus de toate, de a fi fericit pentru că sunteţi viu.

Atunci când ne ataşăm de un obiect, de convingerile noastre, de o persoană pe care o iubim, este ca şi cum ne-am racorda la focalizarea lentilei pentru a observa cele mai infime detalii, deşi tot ceea ce vedem nu este decât o parte minusculă a Vieţii. Noi nu mai vedem atunci decât propria noastră viaţă, problemele noastre. Grijile şi ataşamentele noastre intră în vizor şi umplu tot cadrul visului nostru. Dacă ne distanţăm, problemele noastre devin o parte din ce în ce mai mică a universului nostru lărgit, iar noi descoperim că ele nu merită să ne ocupe într-o măsură atât de mare atenţia.

Data viitoare când vă treziţi că vă concentraţi excesiv asupra unei probleme, imaginaţi-vă că vă distanţaţi de ea cu ajutorul unui aparat magic de luat vederi. Detaşaţi-vă de toate detaliile şi plasaţi-vă atenţia asupra imaginii de ansamblu a vieţii dumneavoastră. Nu uitaţi: nimic din ceea ce aparţine vieţii nu este cu adevărat serios. Imaginaţi-vă că vă puteţi bucura de orice persoană, de orice posesiune materială, de orice eveniment din viaţa dumneavoastră ca de o experienţă magică ce continuă să se desfăşoare.

Distanţaţi-vă tot mai mult în spaţiul infinit, până când coarda care vă ţine legat de temerile dumneavoastră se rupe. Dacă reuşiţi să vă detaşaţi de teamă, vă veţi detaşa automat şi de problema în cauză, de consecinţele ei, şi veţi fi liber. Veţi ajunge astfel să plutiţi fără nici un efort, purtat de fluxul Vieţii. Cine nu se teme nu opune rezistenţă. Cine nu opune rezistenţă descoperă imediat soluţia la problemele care îi apar, căci soluţiile vin singure la el. Soluţia la orice problemă a umanităţii se află în Lumină.

Sunteţi viu, sunteţi liber şi sunteţi puternic. Nu mai sunteţi acum victima convingerilor dumneavoastră, a dorinţelor, a societăţii sau a circumstanţelor. Sunteţi un participant activ la marea artă a visului.

~~~~~~~~~~~~~~~~

    Fragmente extrase din "Cele patru legăminte. Ghid practic" de don Miguel Ruiz. 

  Adaugă cartea direct în coșul de cumpărături (preț 25 lei): https://www.edituramix.ro/cumpara/456