De ce relațiile de cuplu nu funcționează?

„Imaginaţi-vă că aveţi acasă o bucătărie magică, în care puteţi obţine pe loc orice fel de mâncăruri, din orice colţ al lumii, în orice cantităţi. Cu o asemenea bucătărie nu mai aveţi cum să vă faceţi griji legate de mâncare; orice doriţi apare instantaneu pe masă. Evident, sunteţi foarte generos cu mâncarea dumneavoastră, pe care o dăruiţi necondiţionat altor persoane, fără a aştepta nimic din partea lor. Oricine intră în casa dumneavoastră este invitat la masă, din simpla plăcere de a împărtăşi aceste alimente. În acest fel, casa dumneavoastră este întotdeauna plină cu oameni care vin să mănânce în bucătăria dumneavoastră magică.

Într-o zi, cineva bate la uşă. Este o persoană de sex opus, care a adus o pizza. Ea vi se adresează: „Hei, vezi această pizza? Am să-ţi dau ţie această pizza dacă mă laşi să-ţi controlez viaţa, dacă accepţi să faci tot ce voi spune eu. Nu o să-ţi mai fie niciodată foame, căci eu voi aduce pizza în fiecare zi. Tot ce ai de făcut este să te porţi frumos cu mine“.

Vă puteţi imagina reacţia dumneavoastră? În bucătăria dumneavoastră puteţi obţine pe loc aceeaşi pizza, ba chiar una mai bună. Iar această persoană vine şi vă oferă hrană, dacă acceptaţi să faceţi tot ce spune ea. Probabil că o să râdeţi şi o să-i spuneţi: „Nu, mulţumesc! Nu am nevoie de mâncarea ta. Am suficientă mâncare. Poţi intra în casa mea şi poţi mânca orice doreşti, iar eu nu am să-ţi cer nimic în schimb. Nu voi face însă niciodată ceea ce doreşti tu să fac. Nimeni nu mă poate manipula cu ceva de mâncare“.

Acum imaginaţi-vă exact opusul situaţiei de mai sus. Au trecut câteva săptămâni de când nu aţi mâncat. Sunteţi foarte flămând şi nu aveţi nici un ban pentru a vă cumpăra de mâncare. Aceeaşi persoană vine la dumneavoastră cu o pizza şi vă spune: „Hei, ţi-am adus de mâncare. Singura condiţie ca să primeşti această pizza este să faci ce spun eu“. Pizza miroase foarte apetisant, iar foamea dumneavoastră este maximă. Vă decideţi să acceptaţi hrana şi să faceţi ce spune persoana respectivă. După ce mâncaţi, ea vă spune: „Dacă vrei, îţi mai aduc, dar va trebui să faci tot timpul ceea ce îţi cer eu“.

Acum aveţi de mâncare, dar s-ar putea ca mâine să nu mai aveţi, aşa că acceptaţi să faceţi tot ce vi se cere. Deveniţi astfel un sclav din cauza mâncării, pentru că aveţi nevoie de hrană. După o vreme începeţi totuşi să aveţi îndoieli: „Ce m-aş face eu fără pizza mea? Nu aş putea trăi fără această pizza. Ce se va întâmpla dacă partenerul meu va da altuia această pizza, pizza mea?“

Imaginaţi-vă acum că în loc de hrană, avem de-a face cu iubirea. Să punem că în inima dumneavoastră există foarte multă iubire. Nu numai că vă iubiţi pe dumneavoastră, dar iubiţi întreaga lume. O iubiţi atât de mult încât nu mai aveţi practic nevoie de iubirea altcuiva. O răspândiţi necondiţionat asupra celor din jur, fără să puneţi condiţii. Sunteţi un milionar al iubirii, iar cineva vă bate la uşă şi vă spune: „Hei, ţi-am adus nişte iubire. Poţi avea iubirea mea, dar numai dacă vei face ceea ce îţi voi spune eu“.

Dacă sunteţi deja plin de iubire, care va fi reacţia dumneavoastră? Probabil veţi râde şi îi veţi răspunde:  „Mulţumesc, dar nu am nevoie de iubirea ta. Inima mea e plină deja de iubire, chiar mai mare şi mai multă decât a ta, iar eu îmi dăruiesc iubirea necondiţionat“.

Dar ce se întâmplă dacă dumneavoastră tânjiţi după iubire, dacă inima dumneavoastră este complet goală, iar altcineva vine şi vă spune: „Vrei puţină iubire? Uite, îţi ofer eu nişte iubire, dar numai dacă accepţi să faci ceea ce îţi spun eu“? Dacă tânjiţi cu adevărat după iubire, şi dacă apucaţi să gustaţi puţin din iubirea altuia, atunci veţi fi dispus să faceţi orice pentru acea iubire. Unii oameni sunt atât de goi încât sunt dispuşi să-şi vândă chiar sufletul pentru puţină atenţie.

Inima omului este la fel ca bucătăria magică din metafora de la începutul acestui capitol. Dacă vă veţi deschide inima, veţi avea la dispoziţie întreaga iubire de care aveţi nevoie. Nu are nici un sens să colindaţi întreaga lume cerşind după iubirea altora: „Vă rog, vrea cineva să mă iubească şi pe mine? Vă implor, mă simt atât de singur. Nu sunt suficient de bun pentru a fi iubit. Simt nevoia să mă iubească cineva, ca să îmi dovedesc că sunt vrednic de a fi iubit“. Iubirea există deja în interiorul fiecăruia dintre noi, dar noi nu o vedem.

Nu vedeţi ce dramă creează oamenii atunci când sunt convinşi că nu dispun de iubire? Tânjesc atât de mult după puţină iubire încât atunci când apucă să guste puţin din iubirea altcuiva, ei devin dependenţi, creându-şi astfel o nevoie uriaşă. Devin obsedaţi de iubire. Atunci se produce marea dramă: „Ce o să mă fac dacă el/ea mă va părăsi? Cum am să pot trăi fără el/ea?“ Ei nu pot trăi fără furnizorul de droguri, fără doza lor zilnică. Fiind atât de înfometaţi, ei sunt dispuşi să-i lase pe alţii să le controleze viaţa numai pentru acea doză minusculă. Acceptă ce le spun ceilalţi să facă şi să nu facă, cum să se îmbrace şi cum să nu se îmbrace, cum să se comporte şi cum să nu se comporte, ce să creadă şi ce să nu creadă. „Te voi iubi dacă o să te comporţi în acest fel. Te voi iubi dacă mă vei lăsa să îţi controlez viaţa. Te voi iubi numai dacă vei fi bun cu mine. În caz contrar, poţi să-ţi iei adio de la iubirea mea“.

Drama oamenilor este că ei nu ştiu că în inima lor există o bucătărie magică. Toată această suferinţă a început cu mult timp în urmă, când noi ne-am închis inima şi am uitat de iubirea care există în ea. La un moment dat din viaţa noastră, noi am început să ne temem de iubire, convinşi că iubirea nu este dreaptă, că noi am iubit pe alţii mai mult decât ne-au iubit ei pe noi, că iubirea răneşte. Am încercat să fim buni cu alţii, să îi iubim, dar am eşuat. Am avut două sau trei relaţii, dar ne-am ales de fiecare dată cu inima rănită, aşa că ne vine greu să ne mai asumăm încă o dată riscul.

Noi ne criticăm atât de mult, încât nu este de mirare că în inima noastră nu mai există loc pentru iubirea de sine. Iar dacă nu reuşim să ne iubim nici măcar pe noi înşine, cum am putea să ne împărtăşim iubirea cu alţii?

Atunci când intră într-o relaţie, oamenii devin egoişti, pentru că sunt posesivi. Lor li se pare că întreaga lume se învârte în jurul lor. Ei sunt atât de egoişti încât şi-ar dori ca persoana cu care îşi împart viaţa să simtă aceeaşi nevoie de iubire ca şi ei. Oamenii îşi doresc pe cineva „care să aibă nevoie de ei“, pentru a-şi justifica propria existenţă, pentru a avea un motiv să continue să trăiască. Ei cred că ceea ce caută este iubirea, dar în realitate ei caută pe „cineva care să aibă nevoie de ei“, pe care să-l controleze şi să-l manipuleze.”

Trist, dar adevărat. Poate nu pentru 100% dintre noi, dar pentru majoritatea. Ce ai citit până aici este o parte din capitolul Bucătăria Magică al cărții Arta de a Iubi de Don Miguel Ruiz. Prima întrebare care îmi vine în minte reflectând la toate acestea este: ce-i de făcut în cotinuare? Cum îmi pot deschide din nou inima? Și cum pot iubi din nou, cum pot iubi în mod real, profund, autentic?

Ca să știm ce avem de făcut, mai întâi trebuie să înțelegem pe-ndelete problema. În Arta de a Iubi  don Miguel are grijă de tot.  Începe prin a ne explica cum am ajuns în acest stadiu, cum am fost condiționați încă din copilărie și cum „am învățat” să devenim adevărați maeștri ai geloziei, ai furiei, ai tristeții, ai lipsei de încredere etc. Apoi ne dezvăluie care e rădăcina tuturor problemelor ce apar în relațiile noastre și care sunt mecanismele de funcționare și programare a minții.

După care, treptat, într-un limbaj extrem de simplu și ușor de înțeles, ne arată cum să identificăm și să alegem persoana potrivită pentru a forma un cuplu,  ce să facem dacă am ales cumva greșit și care sunt limitele bunului simț de a rămâne într-o relație care nu pare a fi potrivită, care este rolul sexului  și cum să ne raportăm într-un mod sănătos la sex, care e modul sănătos de a ne raporta la iubire, care e modul sănătos de a ne raporta la propriul corp, cum să ne curățăm și vindecăm rănile emoționale astfel încât să devenim apți pentru a iubi, cum să ne transformăm din vânători ai iubirii celorlalți în vânători ai iubirii din interiorul nostru și în final cum să ne raportăm în mod sănătos la această iubire dinvină din interior.

Ce părere ai? E potrivită și pentru tine această carte? Un mod de ați petrece concediul, în timp ce pielea absoarbe cu nesaț razele soarelui de dimineață și câtecul păsărilor îți încântă urechile, ar fi să citești Arta de a Iubi. Dpmdv e un must read pentru orice femeie sau bărbat care este sau are de gând să intre într-o relație de cuplu.

Cu drag,
Marcus Gergely