De ce metafizica este un nonsens?

15/08/2019
de catre Marcus Gergely

„Nu începeți să cercetați. Nu începeți căutarea pornind de la divinitate, fiindcă demersul acesta este metafizic și nefolositor. De secole s-a procedat în acest fel: filozofii s-au tot gândit care să fie atributele divinității. Așa că au existat metafizicieni care au spus: „’Acesta’ reprezintă un atribut al divinității, iar ‚acela’ nu”. Unii spun că divinitatea este lipsită de atribute: nirguna. Alții spun că ea are atribute: este saguna. Dar cum putem noi să știm? Noi nici măcar nu ne-am cunoscut pe noi înșine – și decidem noi dacă existența divină are sau nu atribute, dacă este sau nu caracterizată de iubire? Doar gândindu-ne la aceste lucruri vom ajunge noi să decidem? Nu e cu putință așa ceva.

 

De aceea metafizica sfârșește întotdeauna în absurditate. Imaginația omenească devine logică și atunci ni se pare că am realizat ceva. N-am realizat nimic. Imaginația ne aparține, logica ne aparține și ea. N-am ajuns la nicio cunoaștere. Începeți întotdeauna cu voi înșivă, dacă vreți să scăpați de metafizică. Iar dacă nu puteți scăpa de metafizică, nu puteți fi religioși. Metafizica și religia se situează la poli opuși. Nu începeți sub nicio formă dinspre divinitate, începeți întotdeauna cu mintea voastră – începeți de-acolo de unde sunteți, fiindcă doar atunci puteți face ceva. Doar atunci puteți ajunge la cunoaștere, doar atunci puteți fi transformați. Atunci stă în puterea voastră să faceți ceva.

 

Nu începeți cu divinul – acesta este un fals început. Metafizica este un nonsens. Metafizicienii nu fac decât să tot gândească lucruri care nu pot fi gândite, să facă afirmații despre existență – despre care nu se poate face nicio afirmație. Numai tăcerea poate reprezenta o afirmație despre existență. Dacă însă începeți cu voi, multe lucruri cu substanță pot fi rostite ulterior. Dacă începeți cu voi, se poate întreprinde ceva științific. Dacă începeți cu voi, atunci începeți cu ceea ce trebuie.

 

Pentru mine, religia înseamnă să începi cu tine însuți, iar metafizica înseamnă să începi cu divinul. Așa că metafizica înseamnă nebunie – desigur, nebunie metodică. Toți nebunii sunt metafizicieni fără metodă, și toți metafizicienii sunt nebuni, dar cu metodologie. Din cauza metodei, vorbele lor par să aibă sens, dar în realitate tot ce spun e lipsit de sens.

 

Începeți cu voi. Nu întrebați dacă existența divină există. Întrebați dacă „eu” exist. Nu întrebați dacă iubirea este un atribut al divinului, întrebați dacă iubirea este un atribut al „meu” – dacă „eu” am iubit vreodată. Nu puneți întrebări despre grație, întrebați dacă „eu” am simțit vreodată gratitudine, fiindcă acesta este polul apropiat, aflat la doar un pas în fața noastră. Pe acesta îl putem cunoaște.

 

Începeți întotdeauna cu începutul. Nu începeți niciodată cu sfârșitul, fiindcă acela nu mai e deloc un început. Cel care începe cu începutul ajunge întotdeauna la sfârșit. Dar cel care începe cu sfârșitul, nu ajunge nici măcar la început – fiindcă e imposibil să începi cu sfârșitul. Tot ce poți să faci în acest caz este să tot răsucești teorii.

 

Faceți din divinitate nu o noțiune metafizică, ci o experiență religioasă. Pătrundeți în ea. Se află acolo – mereu în așteptare. Dar pentru asta va trebui să faceți ceva în ceea ce vă privește, iar acest lucru este meditația, este yoga. Trebuie să faceți ceva în ceea ce vă privește, fiindcă așa cum sunteți voi, sunteți închiși. Așa cum sunteți voi, sunteți morți. Așa cum sunteți voi, nu purtați niciun dialog – și nici nu puteți s-o faceți – cu divinitatea, cu existența. Transformați-vă, deschideți câteva uși, creați câteva spații deschise, creați câteva ferestre, faceți saltul în afara minții, a trecutului vostru. Iar după aceea, după aceea nu doar că veți ști, ci veți trăi. Veți trăi grația divinității. Veți trăi cu iubirea. Veți fi parte integrantă din ea, veți fi o undă a ei – un val al divinității – și doar atunci va exista cunoaștere autentică.

 

Eu nu sunt, deci, metafizician, nu sunt deloc metafizician. Mă puteți numi un „antimetafizician”. Religia este existențială. Începeți cu voi. Începeți prin a vă transforma mintea agresivă. Faceți astfel încât ea să devină doar receptivă – negativă.

 

Dacă începi cu divinul, atunci vei începe să ai realizări. Dacă începi cu tine, atunci vei începe să pierzi. Lucruri legate de tine vor începe să dispară, iar în final tu însuți vei dispărea. Iar atunci când tu nu ești, divinul este – cu toată grația lui, cu toată iubirea lui, cu toată compasiunea lui – dar numai atunci când tu nu ești.

 

Condiția categorică o reprezintă nonexistența ta. În cazul nimănui nu se poate face abatere de la această condiție. Este categorică, este absolută. Tu reprezinți bariera. Cazi – și apoi vei cunoaște. Și doar când vei cunoaște – vei ști. Nu poți ajunge prin înțelegere, eu nu pot explica divinul. Nu te pot face să înțelegi. Deci nimic din ceea ce spun eu nu este metafizic, ci eu doar încerc să vă comunic acest lucru: vă rog, începeți cu voi înșivă.

 

Dacă începeți cu voi, veți sfârși cu divinul – fiindcă acesta reprezintă cealaltă parte a voastră, celălalt pol al vostru. Dar începeți cu malul acesta, nu începeți cu celălalt. Nu puteți începe de unde nu vă aflați. Începeți, deci, de-acolo de unde sunteți. Și cu cât mai în profunzime veți merge, cu atât mai puțin veți fi. Cu cât vă veți cunoaște mai mult pe voi înșivă, cu atât mai puțin va exista sinele vostru. Iar când ați ajuns la înțelegerea totală privitoare la voi, veți fi anihilați. Veți intra în nonexistență, veți fi total negativi – nu. Iar în acel nu, în acea negare totală, veți cunoaște grația care curge mereu – care se revarsă mereu, din eternitate către eternitate – și iubirea care vă înconjoară mereu, și care v-a înconjurat mereu, dar voi nu i-ați dat nicio atenție. Lăsați-vă anihilați. Și-atunci atenția voastră se va îndrepta spre ea, atunci veți fi conștienți de ea.

 

După cum vezi, claritatea pe care o dobândești pe măsură ce citești Eu sunt Poarta (de unde au fost extrase paragrafele de mai sus) este incredibilă. Cartea este un dialog între maestru și discipol unde Osho vorbește despre scop și sens, conștiință și libertate, iubire – ego - grație divină, despre inițiere și ce înseamnă să fii un inițiat, care este semnificația ezoterică a inițierii și ce inițiere oferea el, vorbește despre relațiile de cuplu și despre relația maestru – discipol, despre sannyas și modul în care înțelege el drumul unui căutător spiritual, despre inevitabilul subiect tabu „ sex-ul”, despre kundalini, credințe, abandon, evoluție, religie, meditație, căutare spirituală și multe altele.

 

Despre Osho, Sunday Times din Londra spunea că ar fi unul dintre cei 1000 care au făruit secolul XX. Iar despre carte, poate îți e util să știi că pe goodreads are 77% recenzii de 4 și 5 stele.  Te invit să cumperi Eu sunt Poarta de  aici, de pe libris sau din librării.

 

Cu drag,
Marcus Gergely

Comment-uri

Nici o postare găsită

Scrie un comentariu

Postări recente Postări recente