Dacă ai muri mâine, ai muri împăcat?

Timp de mulți ani am lucrat în îngrijiri paleative. Pacienții mei au fost cei care au plecat acasă să moară. Am fost cu ei pentru ultimele trei până la douăsprezece săptămâni din viața lor.

Când au fost întrebați despre ce regretă sau ce ar face diferit, teme comune au apărut din nou și din nou.

Aici sunt cele mai frecvente cinci:

1. Mi-aș fi dorit să fi avut curajul de a trăi o viață pentru mine, nu o viața pe care alții o așteptau de la mine.

Când oamenii își dau seamă că viața lor este aproape terminată și privesc înapoi cu luciditate peste ea, este ușor să vadă cât de multe vise au rămas neîmplinite. Cei mai mulți oameni au trebuit să moară știind că aceasta s-a datorat alegerilor pe care le-au făcut, sau nu.
Din momentul în care iți pierzi sănătatea, este prea târziu. Sănătatea aduce o libertate pe care foarte puțini o conștientizează, până când nu o mai au.

2. Îmi doresc să nu fi muncit atât de mult.

Asta a venit de la fiecare pacient de sex masculin pe care l-am îngrijit. Toți bărbații pe care i-am îngrijit regretă profund faptul că și-au petrecut atât de mult timp din viața lor muncind atât de mult.

3. Îmi doresc să fi avut curajul să-mi exprim sentimentele.

Mulți oameni și-au suprimat sentimentele lor, în scopul de a menține pacea cu alții. Că urmare, s-au mulțumit cu o existență mediocră și nu au devenit niciodată persoanele care erau capabile într-adevăr să devină. Mulți s-au îmbolnăvit datorită amărăciunii și resentimentelor purtate.

4. Aș vrea să fi rămas în contact cu prietenii mei.

Adesea, ei nu au realizat pe deplin beneficiile vechilor prietenii decât până în ultimele lor săptămâni de viață și nu a fost întotdeauna posibil să dea de urmă prietenilor. Mulți au devenit atât de prinși în propriile lor vieți încât au lăsat prietenii de aur să alunece, să se piardă de-a lungul anilor. Au fost multe regrete profunde că nu au dat prieteniilor timpul și efortul pe care le meritau. Tuturor le e dor de prietenii lor atunci când sunt pe moarte.

5. Îmi doresc să fi ales să fiu mai fericit.

Aceasta este una surprinzător de comună. Mulți nu au realizat decât la sfârșit că fericirea este o alegere. Ei au rămas blocați în tipare vechi și obiceiuri. Așa-numitul "confort", familiaritatea, le-a înecat emoțiile și viața lor fizică. Teamă de schimbare i-a împins să se prefacă față de alții și față de sinele lor că sunt mulțumiți. Când de fapt, adânc în interiorul lor, au dorit să râdă cu poftă și să aibă din nou în viața lor un dram de nebunie.



Viața este o alegere.

Aceasta este VIAȚA TA.

Alege în mod conștient, alege cu înțelepciune, alege sincer.

Alege fericirea.