Cum să fii umil și autoritar în același timp

O problemă care preocupă mult mintea și sufletul unora dintre noi este aparenta contradicție dintre a fi umil și a fi autoritar. Cu toții ne aflăm din când în când într-o poziție de autoritate, fie că e vorba de funcția pe care o ocupăm la locul de muncă și de atribuțiile impuse în fișa postului, fie de organizarea unei călătorii, startul unei afaceri, planificarea unui concediu, satisfacerea nevoilor și îndeplinirea sarcinilor impuse de bunul mers al casei, al gospodăriei , al familiei, al creșterii copiilor sau îngrijirii părinților etc.

Fie că am fost manipulați de mediu, de religie și de societate  că trebuie să fim blânzi, ascultători și umili, fie că suntem adepți ai unei ideologii spirituale care promovează  o etică așa zis superioară, o morală care îți solicită să fii blând, ascultător, umil și smerit, dacă viața te-a condus într-o poziție autoritară și ai astfel de reguli și percepții interioare, atunci ești în încurcătură. Apare zbuciumul sufletesc, apare contradicția, conflictul, suferința. Ești indecis. Ce să faci? Ce e corect? Să îți îndeplinești rolul autoritar sau să fii umil și ascultător? Cum ai putea fi autoritar și în același timp ascultător? Tu ești cel care trebuie să ordone, nu să asculte. Cum să le ordoni oamenilor și în același timp să fii umil? Nu te va asculta nimeni. Te vor lua în derâdere, iar tu vei fi concediat de la job sau total ignorat ca și părinte etc.

Și atunci, ce-i de făcut?  Ca să elucidăm misterul unei astfel de preocupări am preluat din cartea Primul Principiu – Discursuri despre Zen răspunsul lui Osho la întrebarea unei discipole.

„

Osho,

Din ce motiv îmi vine greu să impun reguli? O parte din mine se înfurie şi insistă ca sannyasinii să urmeze nişte reguli simple de genul să nu fumeze sau să nu mănânce în grădini. Teertha m-a numit „comandan­tul grădinii”, dar adânc înăuntrul meu urăsc toată povestea asta cu autoritatea; e singura parte a activi­tăţii mele care nu-mi face plăcere. Cum poate cineva să fie nimeni când e pus într-o poziţie în care trebuie să impună reguli?

Ar putea Chuang Tzu să-şi lase jos undiţa şi să vină la Puna ca să joace rolul lui Laxmi?

Întrebarea e pusă de Nirgun.

Cine crezi tu că joacă rolul lui Laxmi? Chuang Tzu.

Trebuiesc înţelese câteva lucruri în legătură cu întrebarea. E fără îndoială dificil să joci un rol autoritar, dar dificultatea apare nu din cauza rolului, ci din cauza dorinţei inconşti­ente de a domina. Poţi să reprimi dorinţa, poţi să eviţi orice rol de autoritate; dorinţa va rămâne acolo. De fiecare dată când ţi se dă rolul autoritar, dorinţa ascunsă în inconştient, dorinţa reprimată învie, se repede asupra rolului.

E frumos s-o priveşti şi să te descotoroseşti de ea; în loc să te descotoroseşti de rol, în loc să încerci să eviţi rolul în sine, e mai bine să te descotoroseşti de dorinţa de a fi auto­ritar. Aşa că e bine că ai un rol în care va trebui să le spui oamenilor iar şi iar: „nu faceţi asta”.

Dar lucrul acesta poate fi spus într-un mod foarte neau­toritar. Nu e nevoie să fii autoritară. Nu transforma situaţia într-un prilej de a-ţi alimenta egoul. Şi atunci situaţia va reprezenta o oportunitate de a creşte. Am pus mulţi oameni în poziţii de autoritate. Pentru ei e singurul mod de a se des­cotorosi de orice dorinţă reprimată. Când se creează situaţia şi se iveşte oportunitatea, dorinţa apare, iese la suprafaţă.

Iar Nirgun are acea dorinţă adânc înăuntrul ei; de aici frica. I-ar plăcea să fugă de situaţie. I-ar plăcea ca în activitatea ei să nu fie nevoie să spună nimănui: „Nu face asta.” Dar cum te vei dezbăra de dorinţă? E uşor să eviţi copiii, dar e foarte dificil să te descotoroseşti de rolul de părinte. E foarte uşor să nu fii niciodată într-o poziţie în care să trebuiască să spui oamenilor: „Fă asta. Nu face asta.” Foarte uşor. Dar cum vei scăpa de energia agresivă subtilă din tine?

Eu aş vrea să folosiţi aceste situaţii. Iar ashramul acesta trebuie să fie un grup în continuă evoluţie. Fiecare situaţie trebuie folosită în aşa fel încât să vă ajute creşterea spirituală.

Ea face referire la Chuang Tzu, la celebra povestire că Chuang Tzu a fost chemat de împărat la el la palat, să-i devină prim-ministru. Am comentat pe marginea acestei povestiri. Îl iubesc pe Chuang Tzu.

Au sosit doi trimişi ai împăratului. Chuang Tzu pescuia, iar ei au venit şi au zis: „Împăratul vrea să devii prim-minis­tru al ţării.” Chuang Tzu a zis: „Vedeţi voi broasca ţestoasă de colo, care dă din coadă prin noroi?” Ei au zis: „O vedem, da.” „Şi vedeţi cât de fericită e?” Ei au zis: „Fără îndoială. Arată extrem de fericită.”

Atunci Chuang Tzu a zis: „Am auzit că în palatul regelui e o broască ţestoasă, aflată acolo de trei mii de ani, moartă, îmbrăcată în aur, împodobită cu diamante şi venerată. Dacă cereţi acestei broaşte care dă din coadă prin noroi să-şi schimbe rolul, să ajungă să fie în locul broaştei din palat – moartă, dar îmbrăcată în aur, împodobită cu diamante şi venerată de împăratul însuşi – va primi broasca aceasta propunerea?”

Trimişii au zis: „Cu siguranţă nu. Broasca aceasta nu va primi o astfel de propunere.”

Iar Chuang Tzu a zis: „Atunci eu de ce să primesc? Plecaţi, dar! Sunt fericit în nămolul meu, dând din coadă, şi nu vreau să vin la palatul împăratului.”

Aceasta e o poveste foarte frumoasă, însă dacă l-aş întâlni pe Chuang Tzu, i-aş spune că încă se teme, încă are o anumită frică. Dacă aş fi fost în locul lui Chuang Tzu, m-aş fi dus la palat. Poţi să dai din coadă şi în palat şi va fi distractiv. Dar pesemne că lui Chuang Tzu i-a fost puţin frică, trebuie să fi simţit o oarecare teamă că va ajunge să fie închis acolo, că poate va trebui să-şi piardă libertatea, viaţa, vioiciunea, că va începe să fie acaparat de dorinţa de putere, de ego. Dar frica aceea nu arată decât că ceva continuă să persiste în inconştient.

Un om trebuie să fie atât de liber încât dacă situaţia îi cere să îşi asume un rol de putere, el să şi-l poată asuma – fără să simtă că deţine puterea. Dacă situaţia o cere de la el, să poată să se adapteze cu uşurinţă la situaţia cea nouă, fără să întâmpine nicio problemă. Un om nu trebuie să aibă un rol fix în viaţă. El trebuie să fie fluid. Iar problema nu ţine de roluri; problema ţine de conştienţă.

Deci fii mai conştientă, fii mai iubitoare. Nu permite acelui impuls de a domina să te acapareze în mod inconşti­ent, asta e tot. Devino conştientă de el. Conştienţa va face ca el să dispară de la sine.

Din cauza acestei frici, milioane de oameni de-a lungul vremii s-au călugărit. De ce anume le era frică? De ce le era frică de lume? Le era frică nu de lume, ci de dorinţa lor inconştientă. Ştiau bine că dacă li se dădea ocazia, aveau să cadă de pe piedestalurile lor. Dar ce fel de conştienţă e aceasta? Dacă poţi să fii fericit numai în pădure şi nu poţi să fii fericit în piaţă, fericirea ta nu valorează mare lucru. Dacă poţi să fii abstinent numai când nu e nicio femeie prin preajmă, abstinenţa ta nu are nicio valoare, nu valo­rează mai nimic. Dacă poţi să fii nonposesiv atunci când nu e nimic de posedat, atunci ce rost are nonposesivitatea ta? Când ai ocazia să posezi întreaga lume, iar tu rămâi nonposesiv, aceasta e realizare, aceasta e ceea ce eu numesc siddha, aceasta e ceea ce numesc adevărată realizare.

Aşadar sannyasinii mei nu trebuie să devină escapişti. Ei trebuie să trăiască în lume şi trebuie să trăiască mai presus de lume – în lume şi totuşi mai presus de ea, în ea şi totuşi nu în ea. Sannyasinul meu trebuie să facă faţă unor pro­vocări mai mari decât cele ale sannyasinului lui Mahavira sau sannyasinului lui Buddha. Sannyasinul meu trebuie să rămână lichid, curgător – şi cu toate astea necontaminat.

”

Cartea Primul Principiu abundă în povești, întrebări și răspunsuri incredibil de profunde și revelatoare. În aceste Discursuri despre Zen Osho vorbește despre adevăr, despre tăcere, despre meditație, despre  minte, despre rațiune și irațiune, despre ateism, credințe, căi spirituale false și căi autentice, religii, arte, știință, fizică cuantică, sex, putere ... Vorbește despre orice. Iată mai jos și câteva întrebări la care răspunde:

• De ce sunt eu așa cum sunt? Mă simt ca lotusul care vrea să fie trandafir.
• Nu e nevoie de niciun efort ca să ne naștem, nu e nevoie de niciun efort ca să murim, nu e nevoie de niciun efort ca să ne îndrăgostim. De ce e nevoie de așa mare efort ca să îl cunoaștem pe Dumnezeu, de vreme ce pare să fie lucrul cel mai firesc? Încearcă Dumnezeu să ne pună la încercare?
• De ce sunt toate religiile împotriva sexului? Și de ce nu ești și tu împotriva sexului?
• Viața e frumoasă, dar eu sunt nefericit. Tu oferi multă iubire, dar eu nu o pot primi. Ceea ce spui e adevărat, dar eu nu pot pune în practică cele spuse de tine. Vreau să fiu transformat, dar ce anume mă împiedică?
• Ce e pornografia și de ce exercită ea atâta atracție?
• Eu aparțin intelighenței; cred în intelect și în rațiune. Există vreo cale de ieșire pentru mine?
• M-ai derutat mult când ai spus că samsara e nirvana. Acum de unde să încep?

Regăsești și tu anumite preocupări personale printre aceste subiecte și  întrebări?
Cumpără cartea Primul Principiu – Discursuri despre Zen și delectează-te cu izvorul de înțelepciune ce curge din ea.

Cu drag,
Marcus Gergely