Ce te împiedică să fii un bun discipol pe calea yoga?

Cauți și tu.

Că de asta citești aceste rânduri.

Și știi foarte bine cum e să cauți ani și ani la rând și să nu găsești. 

Să ai impresia că te învârți ca un cățel în jurul cozii.

Să te simți dezamăgit și epuizat.

Și mă întreb, oare știi de ce ești în această situație? Ai vrea să afli?

În acest articol îți dezvălui ce răspunde Osho în cartea Calea Yoga – Esență și Origini la întrebarea:

„Ai vorbit despre semnificația faptului de a fi discipol pe calea yoga, dar cum ar putea un ateu să fie discipol”?

„ Nici teistul, nici ateistul nu pot fi discipoli. Aceștia au adoptat deja o anumită atitudine, au decis deja, așa că de ce ar mai fi discipoli? Dacă deja știi, ce rost mai are să înveți? A fi discipol înseamnă să realizezi că nu știi, or ateiștii și teiștii consideră că știu. Nu, aceștia nu pot fi discipoli.

Dacă credeți deja în ceva, pierdeți frumusețea faptului de a fi discipoli. Dacă posedați deja o cunoaștere, aceea vă va întări egoul, nu vă va face mai smeriți. Iată de ce pandiții și învățații nu reușesc. Reușesc câteodată păcătoșii, învățații însă niciodată. Știu prea multe, sunt prea deștepți. Deșteptăciunea este boala care îi va duce la sinucidere. Nu ascultă nimic din cauză că știu deja totul.

A fi discipol înseamnă să adopți atitudinea celui care este pregătit să învețe. Înseamnă să admiți în fiecare moment că nu știi. Conștiința faptului de a fi ignorant creează deschidere. Nu mai ești închis. În momentul în care spui „știu”, devii un cerc închis. Ușa se închide. Dar atunci când spui „nu știu”, înseamnă că ești pregătit să afli, deschizi ușa.

Dacă te consideri deja realizat, nu poți fi discipol. Ca să fii discipol trebuie să ai o atitudine receptivă. Trebuie să fii complet conștient că ceea ce este real îți e necunoscut, iar ceea ce știi deja este trivial, gunoi. Fiindcă ce știi de fapt? Ai adunat probabil o sumedenie de informații, dar acestea nu reprezintă cunoaștere. Ai acumulat mult praf de prin universități. Posibil să știi o grămadă de lucruri despre Buddha și despre Iisus, dar acestea nu reprezintă cunoaștere. Până nu devii tu însuți un Buddha nu poți spune că ai cunoașterea unui Buddha. Până nu devii tu însuți asemeni lui Iisus nu poți spune că știi ceva despre Iisus.

Cunoașterea vine din ființă, nu din memorie. Poți avea o memorie bine antrenată, dar memoria este doar un mecanism. Nu-ți va îmbogăți ființa. Îți va da eventual coșmaruri, dar nu te va face mai bogat. Vei rămâne același, acoperit de foarte mult praf. Cunoașterea, și în special cunoașterea care vine din ego – sentimentul că „eu știu” – te închide, te împiedică să fii discipol. Și dacă nu poți fi discipol, nu poți intra în disciplina yoga. Când bați la ușa yoga trebuie să fii ignorant și perfect conștient de ignoranța ta. Să știi că nu știi. Și vă spun: aceasta este singura cunoaștere care vă poate ajuta – cunoașterea faptului că nu știți nimic.

Această cunoaștere vă face smeriți. În voi se trezește o smerenie subtilă, datorită căreia egoul se stinge puțin câte puțin. Cum să mai fii plin de egoul tău dacă știi că nu știi nimic? Cunoașterea este hrana subtilă a egoului: simțiți că sunteți cineva. Știți, deci sunteți cineva. Atunci când te simți nimeni, când te simți neînsemnat, apare deodată disponibilitatea către mister. Ți se deschid ușile. Soarele poate să răsară, razele lui pot pătrunde în tine. Astfel, obscuritatea, întunericul din ființa ta, dispar. Dar acum ești închis. Soarele poate să bată la ușă oricât căci ea va rămâne închisă. Nu se va deschide nimic, nici măcar o fereastră.

Ateiști sau teiști, hinduși sau mahomedani, creștini sau budiști, niciunii nu pot pătrunde pe cale. Ei cred că au atins deja starea de Buddha, fără să fi ajuns în realitate nicăieri. Se simt realizați, fără a poseda de fapt nicio realizare. Posedă cuvinte, concepte, teorii, scripturi, și cu cât este mai mare acest bagaj, cu atât mai morți sunt”.

Te-a lovit asta?

A făcut click?

Sau te-a pus măcar pe gânduri?

Ori ți-ai spus în mintea ta că știai asta? Sau poate nu ai spus nimic, însă ai avut o anumită atitudine, un sentiment, sentimentul că știi, că ți-e familiară informația? Dacă ți-ai spus că știi, oare nu înseamnă că ești tocmai în capcana de care se vorbește mai sus?

Te întreb pentru că mulți dintre noi, cei ce ne autodefinim drept căutători ai adevărului, suntem niște aroganți care nu-și dau seama că sunt aroganți. Nu spun că tu ești arogant, căci nu știu cine ești și nici ce nivel spiritual ai. În schimb  pot vorbi despre mine. E un adevăr pe care îl văd cu tristețe în mine, aproape zi de zi: nu doar că nu ascult și că am aproape permanent senzația că știu, ci am de multe ori o atitudine de atotștiutor. Și asta e mai grav decât să spun că „ știu”.

Dacă ești pe o cale spirituală, atunci te invit să cumperi și să citești Calea Yoga, pentru că în această carte Osho pătrunde dincolo de acel „știu” pe care tindem să-l spunem sau să-l afișăm mai toți. Nu contează pe ce cale spirituală ești, deoarece principiile și modul în care vorbește se poate plia cu ușurință pe orice cale. Dacă ești pe calea yoga, atunci cartea e super potrivită pentru tine pentru că vine cu o viziune nouă asupra tehnicilor și metodelor yoga, viziune bazată pe experiența sa directă, nu pe teorii. În stilul său caracteristic și folosind multe exemple din viața de zi cu zi, în Calea Yoga, Osho  îți oferă o înțelegere profundă a primelor 16 sutre din Yoga Sutra lui Patanjali. Yoga Sutra este considerată ca fiind cea mai înaltă învățătură dintre toate sistemele yoghine și a influențat profund toate sistemele de gândire indiană. Dacă îți place Osho aici găsești peste 40 de titluri de-ale lui.

Cu drag,
Marcus Gergely