Cărbuni și diamante

"Dacă privești o bucată de cărbune, nici nu-ți trece prin cap că aceasta s-ar putea transforma vreodată într-un diamant. Și totuși, între un diamant și o bucată de cărbune nu există nici o diferență fundamentală. Elementele din care sunt alcătuite cele două sunt aceleași. Cărbunele trece printr-un proces care poate dura mii de ani, în urma căruia se transformă într-un diamant.

În sine, cărbunele nu este considerat deloc valoros. Este păstrat în depozite, în spatele casei, și este ascuns de privirea oaspeților. În schimb, diamantele sunt puse la vedere, direct pe piele, pentru ca toată lumea să le poată vedea. În esență, ele sunt identice cu cărbunele, chiar dacă între ele pare să nu existe nici un fel de relație de rudenie. Nimeni nu își dă seama că ele reprezintă două puncte diferite ale unei călătorii parcurse de același element.

Dacă te împotrivești cărbunelui – lucru previzibil, căci la prima vedere nu are nimic de oferit – posibilitatea ca el să se transforme vreodată într-un diamant este blocată de la bun început." 

Adevărul este că sexul reprezintă punctul de plecare în orice călătorie către iubire. Nimeni nu pare să priceapă că energia sexuală este cea care sfârșește mai devreme sau mai târziu prin a fi transmutată în iubire. Evoluția iubirii nu este altceva decât energia transmutată a sexului. 

♥ 

„Se spune că un sculptor lucra odată asupra unui bloc de marmură. Un vizitator venit să vadă cum se naște o statuie a privit munca artistului, dar nu a văzut decât un bloc de piatră din care săreau așchii.

– Ce faci? l-a întrebat el. Nu sculptezi o statuie? Am venit să văd cum se face o statuie, dar nu observ decât că ciopârțești marmura.

– Statuia se află deja ascunsă înăuntru, i-a răspuns sculptorul. Nu am nevoie să o „fac“. Tot ce trebuie să fac este să înlătur masa inutilă de marmură care o ascunde, iar statuia va ieși la iveală. O statuie nu poate fi creată, ci doar descoperită, scoasă la lumină.” 

Iubirea este ascunsă înlăuntrul oamenilor; ea trebuie doar scoasă la lumină. De aceea, este greșit să ne punem problema cum o putem genera, ci doar cum o putem elibera. Există un zid cu care ne-am înconjurat și care o împiedică să iasă la iveală. 

♥ 

Voi nu știți ce este sexul. Dacă doriți să aflați, spuneți-le adio preoților. Aruncați la coș toate prostiile pe care vi le-au inoculat ei despre sex. Experimentați liber, cu inocență. Pătrundeți adânc în interiorul lui, la fel ca într-o rugăciune, căci este unul din cele mai sacre lucruri care există, un fel de sfânta sfintelor. El este cel care permite nașterea vieții, și implicit cel care vă poate conduce la sursa acesteia. Dacă veți pătrunde adânc în interiorul energiei sexuale, veți descoperi acolo mâna lui Dumnezeu.

Sexul trebuie să devină un act de meditație, iar pentru asta trebuie să învățați arta de a-l practica. Sexul nu trebuie să fie niciodată o afacere grăbită, un fel de punct ochit, punct lovit. Savurați-l. Faceți din el un ritual. Așa s-au născut ritualurile tantrice. Pregătiți-vă înainte să-l practicați. Deschideți-vă inimile, deveniți mai sensibili. Atunci când te pregătești pentru un act amoros, te pregătești să intri într-un templu. Nu intrați decât dacă vă aflați într-o stare de rugăciune. Nu intrați într-o stare pasională. Intrați cu inima smerită și veți afla astfel secretul sexului. Nu intrați cu intenția de a-l exploata pe celălalt, ci cu dorința de a împărtăși o experiență sublimă cu el. Nu intrați pentru a vă ușura de o energie în exces – aceasta este forma cea mai inferioară a sexualității. Octava superioară a acestei ușurări este extazul. Ușurarea este un act negativ.

În iubire, sexul fie dispare, fie este transformat. Mai întâi este transformat, apoi, treptat, dispare. Se naște astfel o altă calitate a iubirii, una superioară: rugăciunea. În rugăciune nu mai avem deloc de-a face cu sexul. Între cele două extreme se află iubirea.

Iubirea permite ambele posibilități. Ea se poate întinde până la rădăcinile ei, integrând energia sexuală, dar poate atinge și vârful suprem: rugăciunea. Iubirea aceleiași persoane poate avea conotații sexuale, dar poate conduce și la meditație. Iubirea are capacitatea de a se dilata în ambele direcții. Este ca un râu care atinge ambele maluri. Uneori, chiar și corpul este atât de puternic transfigurat încât poți recunoaște în el zeul sau zeița. Abia în acest stadiu putem vorbi de rugăciune.

Atunci când ființa se orientează către rugăciune, sexul dispare complet. Este imposibil să mai cazi de la această înălțime în abisul sexualității. Rugăciunea reprezintă celălalt mal. Ea nu are un contact direct cu sexualitatea, cu malul opus. Puntea de legătură este iubirea. De aceea, iubirea reprezintă CEA MAI COMPLEXă experiență umană, căci ea permite întâlnirea dintre două maluri opuse. În iubire se întâlnesc materia și spiritul, corpul și sufletul, creatorul și creația sa. De aceea, nu ratați nici o oportunitate de a crește în iubire.

De aceea, dacă doriți să investigați adevărul celor spuse de mine, nu aveți la dispoziție decât o singură referință, iar aceasta este Tantra. De mii de ani, oamenii au încetat să se mai gândească la Tantra. Această cale a făcut primii pași în ridicarea sexului până la dimensiunea spirituală. Templele din Khajuraho, Puri și Kornak sunt mărturii vii în această direcție. Ați fost vreodată la Khajuraho? Ați văzut imaginile de acolo? Dacă o veți face, veți experimenta două lucruri minunate: mai întâi, veți constata că deși priviți imaginile unor cupluri angrenate în acte amoroase, nu veți simți nimic vulgar. Nu veți avea sentimentul că priviți ceva urât sau rău contemplând imaginile acelor bărbați goi și ale acelor femei goale. Mai mult, veți constata chiar că veți simți un sentiment de pace, o senzație sacră care vă va înmărmuri.

Sculptorii care au creat acele imagini aveau o cunoaștere foarte profundă a sexului spiritual.

Ce fețe au acele statui… Dacă priviți fața unui bărbat aflat în plin proces de copulație, dacă îl priviți în ochi, veți constata ceva animalic, ceva urât în ei, o dorință oarbă, bestială. Când o femeie descoperă această privire în ochii unui bărbat, chiar dacă acesta îi este iubit ea îl percepe ca pe un dușman, nu ca pe un prieten. Oricât de mult l-ar iubi, el îi apare ca un mesager al iadului, nu al cerului.

Dacă priviți însă fețele sculptate la Khajuraho, parcă ați vedea fața unui Buddha sau a unui Mahavira. Seninătatea pe care o au întipărită pe ele este seninătatea stării de samadhi. Contemplarea acelor statui nu trezește în inimă nici o dorință vulgară, doar o stare de pace, de sacralitate.

Eu vă învăț să pătrundeți adânc în interiorul sexului și al iubirii, dar numai cu scopul de a transcende aceste experiențe. Scopul meu este să vă ajut să treceți dincolo. În caz contrar, veți rămâne prizonieri ai acestui pământ. Nu veți putea zbura niciodată la cer. Fără a trece dincolo, veți rămâne prizonierii biologiei, parte integrantă a lumii animale. Nu veți deveni nici măcar oameni – ce să mai vorbim de divinitate?

Dacă veți transcende sexul, veți transcende însuși regnul animal, veți sparge închisoarea biologică, veți zbura mai presus de acest pământ. Pentru prima oară în viață, veți putea contempla stelele, vă veți scălda în lumina cosmosului. Mai devreme sau mai târziu, veți sfârși prin a auzi muzica sferelor, îndreptându-vă astfel către adevăratul vostru destin, către adevărata împlinire.

OSHO - "Cartea despre Sex": https://www.edituramix.ro/spiritualitate-ezoterism/cartea-despre-sex/