Vrei să înveți câteva secrete?

......

– Și unde anume ai ajuns, de fapt?

Am început să-i povestesc înflăcărat despre mine, ceea ce nu înseamnă că nu am observat că îmi evită întrebările. Am continuat totuși să-i vorbesc despre trecutul meu mai îndepărtat și mai apropiat, inclusiv despre depresia mea inexplicabilă. M-a ascultat cu răbdare, ca și cum ar fi avut tot timpul din lume. Povestea mea a durat câteva ore.

– Foarte bine, mi-a spus el. Dar tot nu mi-ai răspuns la întrebare: unde te afli acum, în această clipă?

– Ba da, ți-am răspuns. Ți-am povestit cum am ajuns acolo unde sunt: prin muncă grea.

– Și unde ai ajuns?

– Cum adică, unde am ajuns?

– Unde te afli? a insistat el.

– Aici.

– Unde este aici?

– În acest birou, în această benzinărie!

Jocul începea să mi se pară enervant.

– Unde se află această benzinărie?

- În Berkeley.

- Și unde se află Berkeley?

– În California.

– Și unde se află California?

– În Statele Unite.

– Și unde se află Statele Unite?

– Pe unul din continentele din emisfera vestică. Socrate, eu…

– Și unde se află continentele?

– Pe pământ, am oftat eu. Ai terminat cu întrebările?

– Și unde se află pământul?

– În sistemul solar, pe a treia planetă de la soare. Soarele este o stea mică din galaxia Calea Lactee. E bine?

– Și unde se află Calea Lactee?

– O, Doamne, am strigat eu, dându-mi ochii peste cap. În univers, după care m-am așezat pe spate, cu brațele încrucișate pe piept, convins că jocul s-a sfârșit.

– Și unde se află universul? mi-a zâmbit el.

– Ei bine, universul este… Mă rog, sunt tot felul de teorii în legătură cu forma sa…

– Nu asta te-am întrebat. Unde se află el?

– Nu știu. Ce răspuns aș putea să-ți dau la această întrebare?

- Aici doream să ajung. Nu-mi poți răspunde la această întrebare, și nu vei putea niciodată, pentru că nimeni nu știe acest lucru. De vreme ce nu știi unde se află universul în care te afli, nu poți spune nici că știi unde te afli tu. Mai mult, nu ai de unde să știi unde se află orice lucru, nici ce înseamnă el, nici cum a apărut în această lume. Viața este un mister.

Suntem amândoi ignoranți, dar ignoranța mea are la bază această înțelegere, în timp ce înțelegerea ta are la bază ignoranța. Așa se explică de ce eu sunt un nebun plin de umor, în timp ce tu ești un netot prea serios.

– Ascultă, i-am spus eu. Mai întâi de toate, și eu sunt un luptător, în felul meu. Se întâmplă să fiu un foarte bun gimnast.

Ca să-i arăt că am dreptate și să-i demonstrez că știu și eu să fiu spontan, m-am ridicat de pe canapea și am făcut o săritură înapoi, învârtindu-mă prin aer și aterizând grațios pe carpetă.

– Hei! mi-a spus el. Hai că mi-ai plăcut. Fă-o din nou!

– Nici o problemă. De fapt, este cât se poate de ușor.

I-am zâmbit cu falsă modestie. Eram obișnuit să fac asemenea exhibiții pentru a-i impresiona pe puștii din parc sau de pe plajă. Și ei îmi cereau întotdeauna să repet săritura.

– Foarte bine, Soc, privește cu atenție.

Am făcut săritura, dar chiar când mă învârteam prin aer, cineva m-a prins și mi-a deviat traiectoria. Am aterizat forțat pe canapea, iar ponchoul mexican a căzut peste mine, înfășurându-mă. Mi-am scos imediat capul din el și l-am privit pe Socrate. Acesta se afla în continuare la locul lui, la circa patru metri de mine, ghemuit în fotoliu și zâmbind ironic.

– Cum ai făcut asta?

Confuzia mea era deplină. La fel era și inocența privirii sale.

- Vrei să-ți arăt din nou?

Văzând expresia de pe fața mea, a adăugat repede:

– Lasă, Dan. Nu trebuie să te simți prost în legătură cu mica ezitare din final. Chiar și un mare luptător ca tine poate face câte o prostioară din când în când.

Șocat, m-am ridicat și am îndreptat canapeaua, așezând din nou pătura la locul ei. Simțeam nevoia să fac ceva cu mâinile mele, ca să am timp să mă gândesc. Cum a făcut chestia asta? Era probabil încă o întrebare care va rămâne fără răspuns.

Socrate a ieșit fără nici un cuvânt afară, a umplut rezervorul unui client, un camionagiu care transporta mobilier. Încă un client satisfăcut, m-am gândit eu, după care am închis ochii și am început să meditez la felul aparent în care sfidează el legile naturale, sau cel puțin cele de bun simț.

- Vrei să înveți câteva secrete?

..... 

Acest "simplu" dialog este doar un preambul al unor adevărate lecții de viață și multiple transformări spirituale pe care le experimentează progresiv discipolul Dan Millman, grație maestrului Socrate - un bătrân aparte întâlnit de protagonist într-o benzinărie.

Fragmentul este extras din best-sellerul mondial Calea luptătorului pașnic de Dan Millman, unul dintre cele mai îndrăgite romane inițiatice ale epocii noastre. 

      Recomandare pentru vacanță!