4 capcane de evitat în rugăciunile de grup

Dacă vrei să faci un creștin să se simtă vinovat, întreabă-l de mersul la biserică și de rugăciune. Nu mă crezi? Fă o vizită la slujba de duminică și numără câte persoane sunt prezente în biserică. Apoi, fă o vizită la o slujbă în timpul săptămânii și numără din nou câți participanți sunt. Probabil 10% (cu indulgență 20%) din cei prezenți duminică vor fi prezenți și în mijlocul săptămânii. Ce crezi că gândesc și simt ceilalți 80% - 90% dacă îi întrebi despre rugăciune? Majoritatea se simt vinovați ori pentru că nu vor să meargă (dacă sunt sinceri cu ei înșiși) ori pentru că nu au făcut suficiente eforturi ca să își elibereze agenda de lucrurile „lumești” ori pentru că nu merg la biserică și nu se roagă atât de mult și de  des pe cât cred ei că ar trebui.

Și de ce nu merg? Motivele sunt variate și diferă de la o persoană la alta. Unii nu merg la biserică pentru că nu știu cum să se roage. Alții nu merg la biserică pentru că nu simt nimic extraordinar în timpul rugăciunii, iar alții, la polul opus, nu merg la biserică pentru că se plictisesc sau chiar se simt rău în biserică. Ca să te simți bine în biserică și să simți că rugăciunea îți face într-adevăr bine, în primul rând trebuie să știi cum să te rogi, iar ca să știi cum să te rogi mai întâi trebuie să știi cum să nu te rogi.

În acest articol vei descoperi cum să nu te rogi când ești la biserică sau participi la o rugăciune de grup.   

1. A-ți face propria rugăciune

Prima capcană în care ai putea cădea ar fi „să mergi la o ședință de grup pentru a-ți face propria rugăciune privată. Dacă faci asta, probabil vei găsi rugăciunea de grup decon­centrantă și vei fi o povară tăcută pentru par­ticipanţi. Nu pentru că tăcerea în sine ar fi un obstacol în calea rugăciunii comune, ci dim­potrivă, după cum îți voi arăta, pentru că nefi­ind în rezonanţă cu ceilalți, vei reprezenta un factor perturbator pentru ei, după cum și ei sunt un factor perturbator pentru tine. Participanții îmi spuneau uneori că nu primesc nimic de la rugăciunea comună. Cauza era uneori aceea că ei mergeau la întâlniri de grup cu inten­ţia de a-și continua rugăciunea personală, Rugăciunea lui Iisus, Rugăciunea Credinței sau oricare alta. Rugăciunea comună cere să abordezi alt fel de rugăciune, altă dispoziție. Mergi acolo să te rogi cu alții, pentru alţii, să ceri cu cuvintele lor, să fii deschis la ce ne spun și ce ne inspiră Duhul să le spunem. Cu această atitudine, rugăciunea comună devine foarte profitabilă și fructuoasă, chiar când în mare parte e făcută în tăcere”.

2. Prea multă „cerebralitate”

„Este important ca rugăciunea comună să nu fie aglomerată de gânduri, reflecții, introspecții. Există un loc și pentru acestea, desigur. Dar celor mai mulți oameni li se pare mai ușor să împărtășească idei decât rugăciuni. În mod obișnuit, când un om se roagă Domnului, inima noastră e mai atinsă de har decât atunci când ne vor­bește despre o introspecție avută la rugăciune. Ai grijă la felul cum îți împărtășești intros­pecțiile personale membrilor grupului, la care adăugi cuvântul „„Domnul””. Este mai sincer și mai puțin supărător să spui: „Fraților, iată un gând personal pe care vreau să vi-l împăr­tășesc”, decât să spui „„Domnul...”” și apoi să ții tu o predică. Iată un bun exemplu a ceea ce vreau să spun: „„Doamne, știi cât rău se face bisericii de către așa-numiții liberali și savanți ai scripturii. În opinia mea, Doamne, eu sunt cauza tuturor tulburărilor din Biserică astăzi...”” Acesta este un exemplu despre cum, din nefericire, sub acoperirea că vorbim Domnului, ne săpăm unul pe celălalt”.

3. Impersonalitatea

„ Folosirea pronumelui „„noi”” în loc de „„eu””. „„Doamne, îți mulțumim pentru bunătatea arătată nouă...”” Nu vorbi pentru ceilalți! Lasă asta în seama celui care oficiază litur­ghia. Nu lua asupra ta să interpretezi sentimentele și emoțiile grupului. Vorbește pentru tine însuți. Rugăciunea ta va fi mult mai personală. Nu împărtășești nimic când spui „„noi””, ci doar te faci pe tine însuți purtător de cuvânt”.

4. A te ruga pentru a fi văzut

„Rugăciunile tărăgănate și ceea ce eu numesc „„a te ruga pentru a fi văzut””. Este important ca rugăciunile să nu fie prea lungi. După o vreme, devine dificil să fii atent la ce spune rugăciunea. Mai degrabă să te rogi de zece ori în sesiuni de jumătate de minut sau un minut decât să supui tot grupul unei rugăciuni lungi, de cinci sau șase minute. Să te rogi pentru a te da în specta­col este o încercare de a impresiona oamenii cu rugăciunea ta. Uneori repetăm cu grijă rugăciunile noastre înainte să le lansăm, fie pentru că suntem prea emoționați, fie pentru că vrem să impresionăm. Rugăciunile ideale sunt cele făcute cu ochii îndreptaţi către Domnul, căruia ne rugăm fără prea multă grijă față de gramatică și structura propozi­ției; ele sunt simple și spontane, iar gramatica proastă nu deranjează. Nu putem, desigur, să ignorăm complet prezența celorlalți și să ne rugăm Domnului ca și cum ei nu ar fi acolo. Doar haideți să ne asigurăm că Lui îi adresăm cuvintele noastre, că rugăciunile noastre sunt compuse pentru urechile Lui, nu pentru cele ale grupului”.

Ne aflăm în perioada Crăciunului. E o perioadă foarte potrivită pentru post, rugăciune, interiorizare și citirea cărților sfinte. În astfel de momente e foarte binevenit deasemenea și studiul cărților cu și despre rugăciune. O astfel de carte este Împreună cu Dumnezeu a lui Anthony de Mello. Din ea au fost extrase paragrafele dintre ghilimele de mai sus. În general cartea se adresează aspiranților  interesați să pătrundă în adâncime misterele creștine.

În perioada următoare răsună și reverberează în sufletul oricărui creștin invitația divinului de a ne apropia de El. Într-un fel este o invitație la retragerea sufletului în sânul spiritului. Din acest motiv, a citi Împreună cu Dumnezeu poate fi o adevărată mană cerească în această perioadă. Subiectul principal al cărții îl constituie transcrierea unor conferințe despre retragere. Însă atenție; nu e necesar să ne retragem cu toții din lume pentru a ne apropia de Dumnezeu. Dumnezeu e omniprezent. În consecință e prezent în inima oricui. Pentru a intra în comuniune cu El, tot ce trebuie să facem este să ne deschidem în fața lui. Cu toate acestea nu toată lumea are acces la Dumnezeu. De ce? Pentru că  nu  înțelegem și nu punem în practică principiile și legile rugăciunii. Împreună cu Dumnezeu ne revelează și ne explică în amănunt tocmai aceste legi și principii pe care le cunosc foarte bine cei care au avut îndrăzneala de a se retrage din lume. În această carte, care este o adevărată bijuterie pentru sufletul oricărui creștin, părintele iezuit Anthony de Mello ne destăinui secretele rugăciunii care ne vor conduce spre liniștea și pacea sufltească mult râvnită de orice ființă umană.

Fii și tu în perioada următoare Împreună cu Dumnezeu. El e tot timpul cu tine. Fii și tu Împreună cu El. Pentru asta nu e nevoie să te retragi în pustietate, în schimb e nevoie să știi cum să te rogi precum cel care a cutezat să se retragă. Te invit să îți cumperi și tu cartea Împreună cu Dumnezeu și să o studiezi în amănunt. Îți va fi de mare folos pe drumul evoluției tale spirituale.

Cu drag,
Marcus Gergely
PS: în caz că ești interesat, pe site-ul editurii găsești încă 8 titluri de Anthony de Mello.
PS2: dacă nu ai făcut-o încă, te invit să te abonezi la newsletterul nostru la finalul acestei pagini. Vezi aici  câteva zeci de mărturii ale cititorilor noștri.