Pilde hazlii cu și despre copii...

21/06/2018
de catre

Mândrie de fiu

Tatăl lui Mulla Nasruddin își dojenea fiul pentru că era un leneș și nu era în stare de nimic.
Când eram eu de vârsta ta, a zis el, munceam șaisprezece ore pe zi ca să învăț meserie.
Sunt foarte mândru de tine, tată, a răspuns Mulla Nasruddin. Dacă n-ar fi existat atâta ambiție și perseverență din partea ta, poate că acum aș fi fost și eu nevoit să fac același lucru.
 
Motiv de îngrijorare
Făcându-și griji pentru fiul ei, mama lui Mulla Nasruddin i-a zis acestuia:
Nu ți-am spus eu să n-o lași pe fata aia să vină în camera ta azi-noapte? Stii că astfel de lucruri mă îngrijorează.
Dar n-am invitat-o în camera mea, i-a zis Nasruddin. M-am dus eu în camera ei. Acum poți să lași grijile în seama maică-sii.
 
Cu bune și cu rele
Nevastă-mea cânta la pian, i-a spus un prieten lui Mulla Nasruddin, dar de când au apărut copiii, nu mai are timp să-l atingă.
Copiii pot fi uneori o adevărată binecuvântare, nu-i așa?
 
Cuvânt de gentleman
Mulla Nasruddin și-a dus copilul la cinema, dar n-a cumpărat decât un bilet. Plasatoarea i-a atras atenția că avea nevoie de bilet și pentru băiat, la care Nasruddin a zis:
Vă dau cuvântul meu de gentleman că el n-o să se uite.
 
Nimic nu e ce pare a fi
Mulla Nasruddin se uita la tinerii care organizau o cursă de cai. I s-a adresat unui privitor:
E groaznic cum se îmbracă în ziua de azi. Uită-te numai la băiatul ăla cu țigara, cu părul anapoda și cu nădragi strâmți.
Ăla nu e băiat, i-a zis celălalt. E fată și e fiica mea.
Ah, mă scuzați, domnule, a zis Mulla. N-am vrut să vă jignesc. N-am știut că sunteți tatăl ei.
Nu sunt, a zis celălalt. Sunt maică-sa.
 
Bătrânul viril
Vecinii se gândiră să afle ce părere are Mulla despre o situație inedită apărută în satul lor:
Efendi, este posibil ca un om de 94 de ani să aibă un copil de la soția lui de 22 de ani?
Sigur că este posibil, răspunse Mulla, cu condiția să aibă un vecin de maxim 25 ori 30 de ani.
 
Salvarea lunii
Într-o seara cu lună plina, Mulla scotea apă dintr-o fântână când deodată găleata i se agață de un bolovan din fântână și nu voia să mai iasă. Un copil dornic să bea apă veni lângă fântână să îl ajute pe Mulla să scoată găleata, însă privind în fântână zări luna oglindindu-se în apă și exclamă:
Uite, înțeleptule, luna a căzut în fântână!
Apoi opintindu-se să scoată găleata, bolovanul se dădu la o parte și din cauza inerției cei doi căzură pe spate și văzură luna care strălucea liniștită pe cer.
- E adevărat că am făcut un efort serios, spuse Mulla, însă a meritat. Uite acum luna este la locul ei.
 
Turban jucăuș
Mulla calărea pe măgarul lui când deodată, o pală de vânt îi doborî turbanul în țărână. Copiii satului luară turbanul și începură să se joace cu el de parcă ar fi fost o minge.
Văzând că nu reușește să își recupereze turbanul dintre picioarele copiilor Mulla plecă acasă, însă cum îl văzu soția lui îl și luă la întrebări:
Efendi, unde îți este turbanul?
Turbanul meu și-a amintit de tinerețea lui și acum se joacă împreună cu niște copii.
 
Socoteala lui Allah
Cinci copii veniră la Mulla cu un sac cu alune rugându-l să îi ajute să împartă între ei acel sac.
Vreți după socoteala omenească sau după socoteala lui Allah?
După socoteala lui Allah, strigară în cor copii.
În cazul ăsta ia tu zece alune, tu cinci alune, tu trei alune, tu o alună iar tu, ultimul, îi ești dator cu zece alune celui care a primit cinci alune.
Păi cum vine asta, Efendi, ce fel de împărțire este asta?
Ei bine, așa împarte Allah cu scopul de a testa creaturile. Unora le dă mult, unora puțin, iar altora deloc. Dacă vreți să vă împart după socoteala omenească atunci dați-mi alunele înapoi și o să vi le împart în mod egal. 
 
Viața lungă se cunoaște din copilărie
Când Mulla Nasruddin avea nouăzeci de ani, a fost întrebat cum reușise să aibă o viață atât de lungă.
Cred, a zis Mulla, că se datorează faptului că n-am fumat niciodată, n-am băut și nu m-am atins de nicio fată – până la vârsta de nouă ani.
 
 
************************************************************************
 

Mulla Nasruddin și-a dedicat viața pentru a arăta oamenilor calea cea dreaptă spunându-le ceea ce era corect, călăuzindu-i către adevăr și sfătuindu-i cum să evite răul. Metoda folosită de el este o metodă originală. Folosea un limbaj ușor de înțeles de către oameni și glumea într-un mod sugestiv.

Nu se știe dacă Mulla Nasruddin a existat vreodată sau nu. Poate că a existat, poate că n-a existat. Sunt multe țări care spun că le aparține. Iranul spune că-i aparține – au un mormânt al lui Mulla Nasruddin în Iran. Și Rusia spune că-i aparține. Există alte țări, și ele spun la fel. Aproape tot Orientul Mijlociu spune la fel...
...Poate că a existat, poate că n-a existat, dar impactul lui a fost enorm. Orice a făcut sau se spune că a făcut este foarte, foarte profund. Mulla Nasruddin reușește să îi fascineze și pe cei proști si pe cei înțelepți. Cei care sunt proști cred că el este prost. Cei înțelepți cred că el este un om înțelept.

Hălăduind prin deșerturile Arabiei, acest mistic a impregnat tradiția sufită cu o binevenită doză de umor. Poveștile lui se regăsesc în foarte multe tradiții, fiind atribuite unor eroi locali. În Occident, Idries Shah (1924-1996) a fost cel care a contribuit la cunoașterea acestui faimos personaj; în India, Osho a fost unul dintre cei care își condimentau discursurile cu povestirile pline de tâlc ce îl aveau ca erou pe acest personaj legendar; iar la noi în România, o parte dintre isprăvile lui au fost istorisite de Anton Pann, fiind grupate sub numele de „Pățaniile lui Nastratin Hogea”.

 
Florin Zamfir - Pilde hazlii din înțelepciunea sufită. Învățăturile lui Mulla Nasruddin: https://www.edituramix.ro/inspiratie-relaxare/invataturile-lui-mulla-nasruddin/
 

 

Cum s-ar putea crea o punte între adolescenţi şi părinţii lor?

12/06/2018
de catre

 

Mai întâi de toate, adolescenţii ar trebui să fie cât mai sinceri şi să spună întotdeauna adevărul, indiferent de consecinţe. Ei ar trebui să le spună părinţilor lor ceea ce simt, nu cu aroganţă, ci cu umilinţă. Dar nu ar trebui să ascundă nimic de părinţii lor. De aici se naşte prăpastia: părinţii ascund tot felul de lucruri de copiii lor, iar când ajung la adolescenţă, aceştia ascund şi ei tot felul de lucruri de părinţii lor, iar prăpastia devine din ce în ce mai mare.


Într-o zi, i-am spus direct tatălui meu: „O să mă apuc de fumat“. El mi-a răspuns: „Ce?!“ I-am spus: „Va trebui să-mi dai bani de ţigări, căci nu doresc să fur. Dacă nu-mi dai bani, o să fur, iar responsabilitatea îţi va aparţine în întregime. Dacă nu-mi dai voie să fumez, o să fumez oricum, dar pe ascuns. În acest fel, vei face din mine un hoţ şi un mincinos, un om incapabil să fie cinstit şi deschis. Văd atâţia oameni care fumează, încât vreau să văd cum este. Doresc cele mai bune țigări care există, şi intenţionez să fumez prima ţigară în faţa ta“.

Mi-a răspuns: „E ciudat, dar argumentaţia ta este corectă. Dacă o să încerc să te împiedic, o să furi, şi oricum o să fumezi, astfel încât nu numai că nu voi reuşi să te împiedic să fumezi, dar o să nasc în mintea ta gânduri încă şi mai criminale. Mă doare, dar n-am ce face. Eu n-aş dori ca tu să te apuci de fumat“.

I-am spus: „Nu are a face! Dorinţa mea s-a născut văzându-i pe alţii fumând. Vreau să verific dacă merită sau nu. Dacă voi considera că merită, atunci va trebui să mă aprovizionezi constant cu ţigări. Dacă nu voi considera că merită, atunci voi renunţa eu însumi. Dar nu am vrut să încep până când nu am obţinut răspunsul tău, ca să nu mă simt vinovat. Indiferent de răspunsul tău, responsabilitatea îţi va aparţine de acum încolo“.

Împotriva voinţei sale, tata a fost nevoit să-mi cumpere cele mai bune ţigări care existau. Rudele mele, bunicul, toţi insistau: „Ce faci? Ai înnebunit?“ Dar tata le răspundea: „Nu am înnebunit. Voi nu îl cunoaşteţi la fel de bine cum îl cunosc eu. Va face exact ce a spus, iar eu îi cunosc bine sinceritatea, şi i-o respect. Mi-a explicat foarte clar planul lui: "Nu mă forţa şi nu încerca să mă împiedici, căci acest lucru mă va face să mă simt vinovat".

Am fumat acea ţigară, am tuşit, ochii mi s-au umplut de lacrimi. Nu am putut să termin nici măcar prima ţigară, după care i-am spus tatălui meu: „Gata, s-a terminat. Nu trebuie să-ţi mai faci probleme. Dar vreau să înţelegi că am să-ţi spun tot ce mă frământă, ca să nu fiu nevoit vreodată să ascund ceva de tine. Dacă mă ascund chiar şi de tatăl meu, atunci de cine să mă mai simt legat? Nu vreau să creez nici o prăpastie între mine şi tine“.

Văzând că am aruncat ţigara, ochii tatălui meu s-au umplut de lacrimi. El mi-a spus: „Toată lumea a fost împotriva mea, dar sinceritatea ta m-a silit să-ţi cumpăr ţigări“.

Nu cred să mai fi existat vreodată un tată indian care să-i fi oferit fiului său prima ţigară. Era ceva nemaivăzut. Părinţii nici măcar nu fumează în faţa copiilor lor, pentru ca acestora să nu le vină cumva vreo idee de a-i imita.


Adolescenţii se află într-o situaţie extrem de dificilă. Ei sunt în schimbare; îşi lasă copilăria în urmă şi se transformă în tineri. În fiecare zi, în faţă li se deschid noi dimensiuni ale vieţii. Pentru ei, ajutorul părinţilor este covârşitor în această perioadă de transformare.
Din păcate, foarte puţini dintre ei reuşesc să comunice în vreun fel cu părinţii. Trăiesc în aceeaşi casă, dar nu vorbesc unii cu alţii, pentru că fiecare vorbeşte o altă limbă, iar viziunile lor diferă fundamental. Singurul mod de comunicare apare atunci când băiatul sau fata au nevoie de bani. Şi astfel, prăpastia se adânceste pe zi ce trece, adolescenţii devenind nişte străini pentru părinţii lor, şi invers; iar aceasta este cea mai mare calamitate.

Adolescenţii trebuie încurajaţi să le spună părinţilor tot ce gândesc, fără nici un fel de teamă. Acest lucru îi va ajuta nu numai pe copii, ci şi pe părinţi.

Adevărul are întotdeauna o frumuseţe a sa, la fel şi sinceritatea. Atunci când adolescenţii îşi deschid cu sinceritate inimile în faţa părinţilor lor, acest lucru îi determină şi pe părinţi să-şi deschidă sufletele în faţa copiilor lor, căci şi ei au destule lucruri despre care ar dori să vorbească, dar nu îndrăznesc. Societatea le interzice acest lucru, la fel religia sau tradiţia. Dacă vor vedea deschiderea adolescenţilor, ei se vor deschide la rândul lor. În acest fel, faimoasa prăpastie între generaţii ar putea să dispară pur şi simplu. 

Inevitabil, problema cea mai tulburătoare este cea legată de sex. Copiii ar trebui învăţaţi să spună clar ce le trece prin minte. Ei nu ar trebui să ascundă nimic, căci orice le-ar trece prin minte, acest lucru este natural. Ei ar trebui să le ceară sfatul părinţilor lor – ce ar trebui să fac? – căci sunt într-o stare de agitaţie şi au nevoie de ajutor. Și cui li s-ar putea adresa ei dacă nu părinţilor lor?

Orice problemă am avut, eu le-am spus părinţilor mei. Și la fel sfătuiesc pe toată lumea să facă: adolescenţii ar trebui să nu le ascundă nimic părinţilor lor, profesorilor lor. Dacă ar fi complet sinceri cu aceştia, prăpastia ar dispărea. Iar acest lucru este absolut necesar, căci ce fel de societate este aceasta? Există o prăpastie între copii şi părinţi, între soţ şi soţie, între profesori şi elevi. Pretutindeni, numai prăpăstii! 

Toată lumea este înconjurată de prăpăstii, de parcă nu ar mai exista nici un fel de comunicare. Aceasta nu este o societate, nu este o comunitate, de vreme ce nu există comunicare. Nimeni nu spune ce gândeşte, toată lumea reprimă ceva. Oamenii îşi reprimă dorinţele, şi toţi sunt mânioşi, frustraţi, singuri. Am creat o generaţie mânioasă, o filosofie a minciunii.

Şi totul a pornit de la pierderea contactului dintre copii şi părinţi. Copiii pot face enorm de multe lucruri, şi au curajul necesar pentru a le face. Sunt lucruri pe care părinţii nu le mai pot face, căci sunt mult prea condiţionaţi. Adolescenţii sunt tineri şi neîntinaţi; învăţaţi-i să fie sinceri cu părinţii lor. 

 

Când eram adolescent, am făcut o convenţie cu tatăl meu. I-am spus: „Doresc să facem o convenţie“. „În legătură cu ce?“ m-a întrebat el. I-am răspuns: „Convenţia este următoarea: ori de câte ori voi spune adevărul, tu va trebui să mă  răsplăteşti, nu să mă pedepseşti. Căci dacă mă vei pedepsi, data viitoare nu-ţi voi mai spune adevărul“.

În lume, lucrurile stau exact invers. Cine spune adevărul este pedepsit, aşa că nu e de mirare că nimeni nu-l mai spune. Apoi, tinerii învaţă să mintă, căci minciuna este răsplătită. 

Aşadar, i-am spus tatălui meu: „Decide-te. Dacă vrei să te mint, te voi minţi... dacă asta consideri că merită să fie răsplătit. Dar dacă eşti gata să-mi răsplăteşti sinceritatea, atunci îţi voi spune numai adevărul – dar nu ai dreptul să mă pedepseşti pentru el“. 
Mi-a răspuns: „Accept această convenţie“.

 

Este cea mai simplă metodă. Dacă nu poţi fi sincer nici măcar cu părinţii tăi... În această lume suntem cu toţii străini; chiar şi părinţii sunt nişte străini pentru tine, dar dintre toţi, ei sunt cei mai apropiaţi, cei mai intimi.

Expuneţi-vă sufletele în faţa lor, astfel încât să nu mai existe nici o prăpastie. Acest lucru îi va ajuta şi pe ei să-şi deschidă sufletele în faţa voastră. Reţineţi această lege importantă: adevărul, sinceritatea, deschiderea sufletească – declanşează întotdeauna aceleaşi calităţi în cei din jur.

 

 Osho - CARTEA DESPRE COPIIhttps://www.edituramix.ro/spiritualitate-ezoterism/cartea-despre-copii/ 

 

Copilul Osho

05/06/2018
de catre

M-aţi întrebat cum am reuşit eu să nu-mi pierd inocenţa şi luciditatea. Eu nu am făcut nimic; şi asta, de la bun început... Am fost un copil singuratic, căci am fost crescut de bunicii mei din partea mamei, nu de părinţii mei naturali. Cei doi bătrâni erau singuri şi şi-au dorit un copil care să le bucure ultimele zile de viaţă. Părinţii mei au fost de acord; eram primul lor născut, deci m-au trimis pe mine.
Nu am avut nici un fel de relaţie cu părinţii tatălui meu în timpul primilor ani ai copilăriei mele. Singurii oameni pe care i-am cunoscut au fost bunicii din partea mamei şi servitorul lor, un om cu adevărat minunat... doar trei oameni. Iar prăpastia dintre noi era atât de mare... Eram pur şi simplu singur, nu aveam nici un fel de companie, nici un fel de tovarăş. Bătrânii şi-au dat toată osteneala să fie cât mai prietenoşi cu mine, dar era imposibil să stabilim o relaţie de tovărăşie.


Am crescut practic singur. Nu aveam ce să comunic cu ei. Nu cunoşteam nici pe altcineva, căci în acel sătuc familia mea era cea mai bogată. Ceilalţi săteni – nu mai mulţi de 200 – erau atât de săraci, încât bunicii mei nu mi-au permis să mă amestec cu ceilalţi copii din sat. Aceştia erau murdari, lucru firesc, căci erau aproape nişte cerşetori. Aşadar, nu am avut cum să-mi fac prieteni. Acest lucru a avut un mare impact asupra mea. Toată viaţa mea, eu nu am fost prietenul nimănui, la fel cum nu am cunoscut nici un prieten. Am avut numai cunoştinţe.

Fiind atât de singuratic în acei primi ani de viaţă, singurătatea a început să-mi placă. Şi era cu adevărat o mare bucurie. Pentru mine, singurătatea nu a fost un blestem, ci o binecuvântare. Am început să mă bucur de ea, şi am constatat că îmi sunt autosuficient. Nu depindeam de nimeni. Jocurile nu m-au interesat niciodată, pentru simplul motiv că în copilărie nu am avut cu cine să mă joc. Îmi amintesc şi astăzi de acei ani îndepărtaţi: stăteam pur şi simplu.

Casa noastră era construită într-un loc minunat, chiar în faţa unui lac. La câteva mile în faţa casei se întindea lacul, şi era atât de frumos şi de tăcut. Din când în când, pe deasupra lui zburau cocorii, iar pacea nu era tulburată decât de ţipetele lor, atunci când auzeau chemarea naturii şi se împerecheau. În rest, era locul perfect pentru meditaţie, chiar şi când ţipetele lor tulburau pacea locului... Să auzi ţipătul de dragoste al unei păsări... După aceea, pacea devenea încă şi mai profundă.
Suprafaţa lacului era plină de lotuşi înfloriţi, iar eu stăteam ore întregi pe malul lui, atât de fericit de parcă lumea nu ar fi existat deloc pentru mine. Nu existau decât lotuşii, cocorii, tăcerea...
Bunicii mei şi-au dat seama că eu îmi iubesc singurătatea. Au văzut că nu aveam nici o dorinţă să mă duc în sat şi să mă întâlnesc cu alţi oameni, că nu doream să vorbesc cu nimeni. Văzând că iubesc atât de mult singurătatea, ei şi-au făcut o datorie sacră din a nu mi-o tulbura.

De multe ori, părinţii îşi ceartă copiii: „Fă linişte, căci tatăl tău are ceva de lucru, sau bunicul se odihneşte. Stai liniştit“. În copilăria mea, lucrurile au fost exact pe dos. Nu aş putea spune de ce; aşa a fost să fie. De aceea am afirmat că lucrurile s-au petrecut pur şi simplu; eu nu am avut nici un merit.
Cei trei bătrâni îşi făceau tot timpul semne: „Nu-l deranja, se simte atât de bine“. Şi aşa, au început să iubească şi ei tăcerea.
Tăcerea este contagioasă, îndeosebi tăcerea neforţată a copilului, dar nu a copilului căruia i se spune: „Dacă nu taci, o să primeşti bătaie“. Aceea nu e tăcere. Ea nu are cum să creeze acea vibraţie fericită de care vorbesc eu, când copilul este pur şi simplu tăcut, bucurându-se fără nici un motiv aparent, fără nici o cauză. Acest gen de tăcere este extrem de contagioasă.

Într-o lume mai bună, părinţii ar fi cei care ar învăţa de la copiii lor. Voi vă grăbiţi atât de tare să-i învăţaţi... Nimeni nu îşi doreşte să înveţe de la copii, şi ei au atât de multe lucruri să vă predea. Iar voi nu aveţi nimic să-i învăţaţi. Pentru simplul motiv că sunteţi mai bătrâni şi mai puternici decât ei, voi începeţi să-i transformaţi în voi înşivă, fără să vă gândiţi puţin cine sunteţi, până unde aţi ajuns, care este statutul vostru în lumea interioară. Din această perspectivă, sunteţi nişte oameni săraci, dar doriţi ca şi copiii voştri să fie la fel ca voi. 
Nimeni nu se osteneşte însă să se gândească puţin; altminteri, ar avea atât de multe lucruri de învăţat de la copiii mici. Copiii aduc o vibraţie foarte intensă din lumea de dincolo, pentru simplul motiv că au sosit de puţin timp. Ei încă mai păstrează tăcerea pântecului, tăcerea existenţei pure. 


Aşadar, printr-o coincidenţă, timp de şapte ani am rămas complet netulburat, nimeni nu m-a bătut la cap, nimeni nu şi-a propus să mă pregătească pentru lumea politicii, a afacerilor, a diplomaţiei. Bunicii mei – îndeosebi bunica mea – nu doreau decât ca eu să rămân cât mai natural cu putinţă.
Ea este una din cauzele principale, una din acele cauze mărunte, dar care îţi afectează întreaga viaţă, pentru care port un respect atât de mare tuturor femeilor din această lume.
Era o femeie simplă, needucată, dar de o mare sensibilitate. Ea le-a pus în vedere încă de la început bunicului şi servitorului lor: „Noi am trăit cu toţii un anumit mod de viaţă, care nu ne-a condus nicăieri. Suntem la fel de goi ca şi la început, iar acum moartea se apropie“. După care a insistat: „Lăsaţi-l pe acest copil să crească neinfluenţat de noi. Cum l-am putea influenţa noi în bine? Noi nu îl putem ajuta decât să semene cu noi, iar noi nu însemnăm nimic. Lăsaţi-i şansa să fie el însuşi”.
Îi sunt şi acum profund recunoscător acelei femei bătrâne. Bunicul meu se temea că mai devreme sau mai târziu va trebui să dea socoteală pentru felul în care m-a crescut. „Îmi vor spune: ţi l-am încredinţat pe fiul nostru, iar tu nu l-ai învăţat nimic“. 
Bunica nu a fost de acord să învăţ nimic. Era în sat un om care m-ar fi putut învăţa câteva rudimente de matematică, citire, puţină geografie. Era singurul care făcuse patru clase primare, cel mai scăzut nivel de educaţie din India. Dar pentru satul respectiv, era omul cel mai educat dintre toţi.
Bunicul meu s-a luptat mult: „Ar putea să vină şi să-l înveţe ceva. Cel puţin va cunoaşte alfabetul, puţină matematică, iar atunci când se va întoarce la părinţi, aceştia nu vor putea spune că nu am făcut nimic în cei şapte ani“.
Dar bunica îi răspundea: „Lasă-i pe ei să facă ce vor dori după cei şapte ani. Măcar în aceşti şapte ani lasă-l să fie el însuşi, aşa că nu te mai băga“. Iar argumentul ei era întotdeauna acelaşi: „Tu ştii alfabetul, şi ce-i cu asta? Ştii matematică, şi ce-i cu asta? Nu ai câştigat niciodată prea mulţi bani. De fapt, ce doreşti, să ajungă şi el ca tine şi să câştige tot atât de puţin ca şi tine?“
Acest argument era suficient pentru a-l reduce la tăcere pe bătrân. Ce putea să facă? Pe de o parte, nu avea contraargument, pe de altă parte, ştia că el va fi făcut răspunzător, nu bunica, căci tatăl meu îl va întreba pe el:
„Ce ai făcut cu viaţa lui?“ Şi chiar aşa s-ar fi întâmplat lucrurile, dar din fericire pentru el, a murit cu puţin timp înainte ca tatăl meu să-i poată pune întrebarea.


Într-adevăr, tatăl meu avea să repete multă vreme: „Bătrânul este vinovat; el l-a răsfăţat prea tare pe acest copil“. Era însă prea târziu, căci eu crescusem şi mă simţeam suficient de puternic pentru a-i răspunde: „Te rog să nu spui nici un cuvânt rău despre bunicul meu din partea mamei. El este cel care m-a salvat de răsfăţul tău; de fapt, de aceea eşti atât de supărat. Nu-i nimic, ai şi alţi copii, răsfaţă-i pe ei. Iar la sfârşit, vei putea spune cine a fost răsfăţat şi cine nu“.
Avea într-adevăr şi alţi copii, şi avea să aducă pe lume din ce în ce mai mulţi. Obişnuiam să-l tachinez adeseori: „Ar fi bine să mai faci un copil; vei avea astfel o duzină. Ce vor crede oamenii? 11 copii? Nu sună bine. 12 sună mult mai bine. O duzină sună mult mai impresionant“.
Mai târziu, aveam să-i spun: „Răsfaţă-i pe ceilalţi. Eu sunt sălbatic, şi am să rămân întotdeauna aşa“.

Ceea ce voi numiţi inocenţă nu este altceva decât sălbăticie. Ceea ce numiţi luciditate, la fel. Eu am rămas în afara atingerii civilizaţiei. Acest lucru mi-a dat puterea... Nu întâmplător, oamenii insistă: „Pune cât mai repede şaua pe copil, nu mai pierde timpul, căci cu cât îl vei struni mai devreme, cu atât mai uşor va fi. În cazul în care copilul are timp să devină suficient de puternic, va fi mult mai greu să-l struneşti în funcţie de dorinţele tale“.


Viaţa este formată din cicluri de câte şapte ani. După primii şapte ani, copilul este deja foarte puternic. Nimeni nu îi mai poate face nimic de acum înainte. Acum, el ştie unde vrea să ajungă, ce trebuie să facă. Este deja capabil să-şi susţină părerile, să-şi dea seama ce este bine şi ce este rău. Iar luciditatea lui atinge apogeul la vârsta de şapte ani.
Dacă aveţi grijă să nu îl tulburaţi în primii şapte ani de viaţă, el va deveni atât de lucid, încât nimic nu îi va mai putea tulbura vreodată conştiinţa, de-a lungul întregii sale vieţi.
Conştiinţa mea nu a fost niciodată tulburată de nimic. M-am gândit deseori: am făcut vreodată ceva greşit? Nu mă refer acum la greşelile pe care mi le atribuie alţii. Eu personal nu am descoperit nici o greşeală în viaţa mea. Chiar dacă toată lumea ar crede contrariul, eu aş rămâne convins cu toată certitudinea că tot ce am făcut a fost bine.

 

  Extras din "Cartea despre copii"https://www.edituramix.ro/spiritualitate-ezoterism/cartea-despre-copii/

 

Povestea se scrie acum.

31/05/2018
de catre
Mic tratat de înțelepciune - don Miguel Ruiz Jr.

Cine altcineva decât unul dintre fiii lui Don Miguel Ruiz ar putea transmite mai departe învățăturile moștenite, descoperite, trăite și împărtășite lumii de către acest artist al tradițiilor aztece?

Străbunii lui înțelepți au fost toltecii, un grup de nativi americani din partea central sudică a Mexicului, cei care au construit piramidele din Teotihuacan. Învățăturile lor au fost sădite la baza piramidei cu însăși cuvântul "toltec", un cuvânt provenit din azteca nahuatl, ce semnifică „artist”. Moștenirea este ascunsă în vârful piramidei și se bazează pe întreaga credință a toltecilor: fiecare om este artistul propriei vieți.

Comoara toltecă a fost lăsată moștenire dintr-o generație de învățăcei într-alta, iar tânărul Miguel Ruiz a întrezărit și el cărarea înspre piramidele străbune într-un moment cheie al vieții, când a fost la un pas de moarte. Acel moment a fost decisiv pentru ca tânărul doctor să își piardă rând pe rând prejudecățile, presupunerile, planurile prestabilite și să deschidă calea Artistului - ieșit la lumină dintre vălurile cortinei ancenstrale. Fără măști, fără scenarii, Artistul a început să-și trăiască povestea, așa cum a decis să o scrie chiar el. Artistul a devenit însăși Viața.

 

MIC TRATAT DE ÎNȚELEPCIUNE – don Miguel Ruiz Jr.

 

S-a întâmplat vara, în deșert, pe la miezul nopții. Era atât de cald încât nu puteam dormi, așa că m-am hotărât să mă plimb prin deșert. Era lună plină și ridicându-mi privirea către cerul nopții, am avut o experiență care mi-a schimbat încă o dată modul în care înțelegeam totul.

În acea clipă, mi-am ridicat chipul către cer și am văzut toate acele milioane de stele. Fără cuvinte, fără gânduri, am știut că lumina pe care o percepeam de la acele stele venea de la ani-lumină distanță, că toate acele stele străluceau de la distanțe diferite, iar eu le percepeam în același timp.

Am știut atunci că, probabil, multe dintre acele stele nici nu mai existau. Poate că se stinseseră în urmă cu mii, poate chiar milioane de ani, dar eu percepeam totul în acel moment prezent. Era limpede pentru mine că tot ceea ce percepeam era lumină ce radia din toate direcțiile către un loc ce părea a fi în spatele ochilor mei, între urechi, un loc ce reprezintă un singur punct de vedere.

De asemenea, știam fără nicio îndoială că așa cum eu percepeam stelele, stelele mă percepeau pe mine. În acel moment am înțeles faptul că există o singură ființă și că ea este vie. Mi-am privit corpul și am înțeles faptul că el este un întreg univers, complet în sine. Mai departe, privindu-mi mâinile, am știut că fiecare celulă din corpul meu este, de asemenea, un univers. Am privit în jur și am văzut deșertul minunat, și am știut cu toată ființa că pământul este un organism viu – și că eu sunt parte din planeta Pământ. Am înțeles și că noi oamenii suntem o singură ființă vie.

Astfel, omenirea reprezintă un organ al frumoasei planete Pământ. Oceanele reprezintă alt organ, la fel și pădurile și toate speciile. Cu toții lucrăm împreună pentru binele acestei planete.

În acel moment, am realizat că prin percepția mea unică, îmi creez propria realitate, propria lume, propriul univers. Am înțeles, desigur, că fiecare persoană face același lucru, conștient sau nu. Fiecare ne creăm realitatea utilizând lumea ca un instrument cu care ne țesem povestea despre realitate și despre noi înșine. De aceea, pentru mine, vorbirea impecabilă constituie cel mai important legământ pe care îl putem face cu noi înșine și cu cei din jurul nostru, întrucât aceasta creează o lume întreagă.

 

La nașterea ta, ai crezut fără urmă de îndoială tot ceea ce ți s-a spus. Ai acceptat identitatea și rolurile pe care părinții ți le-au atribuit — numele, casa, opinia despre viață, despre Dumnezeu, și altele. Ei ți-au spus cine ești, și curând răspundeai la numele pe care ți l-au dat, iar crezându-i, ai devenit asemeni lor. Nu este un lucru bun sau rău, este doar realitatea. Atunci când devii conștient de toate acestea, îți dai seama că ei nu te cunosc, întrucât nu se cunosc nici pe ei înșiși. Nimeni nu se cunoaște cu adevărat pe sine.

Însă nu trebuie să știm cine suntem pentru a exista și a fi fericiți.

... atunci când renunți la tot ceea ce crezi că știi despre tine, la toate acele imagini, găsești libertatea.

Imaginea pe care ți-ai creat-o despre tine este acea parte din tine care analizează totul, și care are anumite credințe. Această imagine creează atât de multe limitări, încât ajungi să te temi de propria judecată. Judecățile și pedepsele pe care le creezi sunt ceea ce numim vină și rușine. În modul acesta te ocupi de tine. Ți-ai creat o imagine la înălțimea căreia încerci să trăiești, însă acea imagine nu ești tu. Definiția libertății este să fii tu însuți, chiar dacă nu știi ce ești. Libertatea înseamnă să fii autentic. Nimeni altcineva nu îți poate oferi libertatea.

 

Nu te poți schimba suficient de mult pentru a fi la înălțimea judecăților și opiniilor celorlalți. Este imposibil. Există prea multe judecăți care se schimbă constant, ca să nu mai vorbim de faptul că nu vei putea niciodată să fii la înălțimea imaginii pe care ceilalți și-au creat-o despre tine. Dacă vei continua să încerci să o faci, te vei judeca pentru că ai dat greș și nu îți va mai plăcea de tine însuți. Dacă aceste judecăți de sine se agravează suficient de mult, este posibil să încerci să evadezi de tine apelând la lucruri precum alcool, droguri, cumpărături, mâncat în exces sau orice altceva care te face să uiți, deoarece nu îți place să fii tu însuți. Astfel, acceptarea judecăților celorlalți va crea un obicei al judecății de sine. Eliberarea de acest obicei necesită iubire necondiționată față de sine. Aceasta este speranța și dorința mea pentru tine – să încetezi să te mai judeci, și să te iubești exact așa cum ești. Totul în lume este perfect, inclusiv tu.

De îndată ce știi că ești perfect, îți investești întreaga credință în tine. Te încrezi în fiecare decizie pe care o iei, deoarece provine de la tine, iar tu ești centrul universului tău. Dacă nu îți place modul în care îți trăiești viața, vei face o schimbare. Când știi că ești perfect, vei face firesc ceea ce este cel mai bine pentru tine. Este atât de simplu și de logic, și ține de bun-simț.

 

Ești suficient de bun – ești de-a dreptul perfect – fix așa cum ești. Scopul acestui lucru cu sine este de a te iubi așa cum ești, și de a-ți trăi viața așa cum vrei. Astfel, vei fi fericit.

Primul lucru pe care trebuie să-l faci pentru a crea Raiul pe pământ este să te iubești exact așa cum ești. Dă-ți seama că ești perfect așa cum ești și crezi asta cu toată ființa ta. Acesta este primul pas, și nu este deloc ușor. Tu și cel mai probabil cei din viața ta îți spun ceva cu totul diferit de foarte mult timp. Așa că trebuie să exersezi constant, acceptându-te așa cum ești și privindu-te ca fiind perfect. Este nevoie de multă practică. Astfel, vei deveni un maestru. Ceea ce este uimitor este că totul începe să se schimbe odată cu tine – absolut totul.

Imaginează-ți că realizezi un film și că ești în același timp producător, regizor și actor principal. Este limpede că doar tu poți schimba filmul. Același lucru este adevărat și în cazul vieții tale: este filmul tău, povestea ta, și numai tu o poți schimba.

Dacă nu îți place ce ai creat, nimeni altcineva nu îți poate schimba creația în afară de tine. Numai tu îți poți schimba lumea, căci tu ești cel care a creat-o. Când știi lucrul acesta, te respecți cu adevărat. 

Trecutul nu este nimic altceva decât un punct de referință pentru deciziile pe care le iei azi. Dacă astăzi te hotărăști să îți schimbi viața, nu ai nevoie de tot balastul trecutului. Una dintre cele mai importante unelte pe care le poți utiliza este aceea de a uita și ierta trecutul, căci el nu este adevărat. Numai ceea ce faci în momentul prezent este real.

În loc să îți concentrezi atenția asupra dramei create în trecut, sau să te simți copleșit de evenimentele ce au avut loc și te-au făcut să suferi, mai bine îți îndrepți atenția către ceea ce îți face plăcere, iar acest lucru va înflori. Este alegerea ta. Poți avea milioane de idei la nivel mental, însă munca unui artist constă în acționarea pe baza acelor idei, căci știi faptul că ai în minte puterea de a le face reale. De aceea, în înțelepciunea toltecă, conceptul visării este deosebit de important. Toltecii știu faptul că visarea reprezintă primul pas în materializarea unui vis. Îndreptați-vă atenția asupra viselor voastre, și nu asupra dramelor.

 

Tu ești cel care își țese povestea vieții. Creezi o întreagă realitate ce este adevărată numai pentru tine. În lume există șapte miliarde de oameni, fiecare creându-și propria poveste.

Când vezi pe cineva care ia o decizie cu care nu ești de acord, amintește-ți să îi respecți alegerea. Nu ești responsabil dacă alege să trăiască în iad; este la latitudinea acelei persoane, nu a ta. Întrebarea este: ce alegi tu? Poți alege raiul, și dacă îți dorești cu adevărat să trăiești în acel rai, acest lucru se va întâmpla cu siguranță. Atât raiul, cât și iadul există aici și acum, iar alegerea îți aparține.

Ești deopotrivă personajul principal al propriei povești și personaj secundar în poveștile celorlalți. Acceptarea acestui adevăr nu te va ucide, ci, din contră, îți va permite să te bucuri de viață. Înțelegând că toată lumea are o poveste în care ei sunt personajul principal, realizezi că ești un simplu personaj secundar în poveștile lor, iar acest lucru este o mare ușurare. Fericirea lor nu depinde de tine, ci de ei. Înțelegi faptul că este imposibil să schimbi povestea cuiva – și că doar ei o pot face. 

 

Tot ceea ce vezi este de fapt o iluzie. Visăm tot timpul și trăim în propria poveste. Existăm chiar și fără poveste și fără corpul fizic. Această înțelegere te va ghida către libertatea supremă, căci știi că ceea ce ești cu adevărat nu va muri niciodată. Este etern. Corpul fizic va pieri, însă nimic nu te poate răni pe tine, cel adevărat – absolut nimic. Tu ești Viața însăși. 

Viața pune în mișcare întregi manifestări și creații. Acesta este mărețul fenomen pe care l-am înțeles în seara aceea în deșert: există o singură ființă, care este vie. Viața nu moare. Întrucât suntem Viața însăși, am existat anterior conceperii noastre. Și vom continua să existăm chiar și după ce acest corp fizic va fi murit, deoarece suntem ceea ce nu poate fi distrus.

Modul de viață toltec nu este altceva decât bun-simț, este calea vieții artistului. Suntem creatorii unei povești care este adevărată numai pentru noi, iar acea poveste reprezintă arta noastră. Chiar și cea mai mizerabilă dintre vieți este o operă de artă, și dacă devenim conștienți de acest lucru, putem schimba în bine întreaga poveste. Nimeni nu poate face lucrul acesta în afară de noi – suntem singurii care ne putem schimba povestea vieții, întrucât noi suntem cei care am creat-o. Noi trăim acea poveste, și dacă nu ne place, o putem schimba oricând. O putem complica sau simplifica cât dorim, este atât de simplu. Totul depinde de noi.

 

 Povestea ta, o scrii TU!  Mic tratat de înțelepciune

 

 Îți recomandăm și acest articol despre una dintre cele mai recente apariții: Osho - Tao dezvăluit

 

 

Care este diferența dintre rugăciune și meditație?

31/05/2018
de catre

Care este diferența dintre rugăciune și meditație?

"E o diferență mare, o diferență enormă. De fapt, sunt lucruri complet diferite. Ele merg în direcții diferite.

Există două tipuri de religii în lume: cele orientate spre religie și cele orientate spre meditație. Creștinismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul, toate acestea sunt religii orientate spre rugăciune. Jainismul, budismul, taoismul, toate acestea sunt religii orientate spre meditație.
Religiile orientate spre rugăciune au nevoie de conceptul de Dumnezeu personal, cu care să puteți intra în legătură. Pentru religiile orientate spre meditație, Dumnezeu este o ipoteză inutilă, care poate fi aruncată ușor la coș. Nu este necesară.
Buddha s-ar putea realiza fără să creadă deloc în Dumnezeu. Lao Tzu nu pomenește niciodată cuvântul Dumnezeu – niciodată! Trebuie să existe o diferență enormă, încercați să o înțelegeți.

Rugăciunea este un dialog între două persoane, între Dumnezeu și voi. Dacă voi vorbiți cu Dumnezeu, e un dialog, nu este o tăcere. Cuvintele continuă. Nu vorbiți cu un alt om, dar vorbiți cu o altă ființă, pe care v-o imaginați tot ca un fel de om.
În Biblie este scris că Dumnezeu a creat omul după chipul și asemănarea sa. Realitatea pare să fie exact invers: omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul și asemănarea sa. În imaginație, aveți un concept al unei persoane care există acolo, undeva. Vorbiți, vă recunoașteți păcatele, îi cereți să vă ierte. Vă rugați. Este bine, bine pentru inimă. Ajută puțin. Vă simțiți mai despovărați, vă simțiți ușori. Poate că există un Dumnezeu, poate nu – nu asta e ideea. Dar dacă voi credeți în Dumnezeu, vă puteți despovăra, vă puteți abandona, vă devine mai ușor. Ipoteza existenței lui vă ajută. Dar în creștinism, în iudaism, în mahomedanism nu există nimic care să semene cu moksha. Există un rai, există un iad. Iadul este pentru cei care n-au avut nicio legătură cu Dumnezeu, ci mai degrabă au lucrat împotriva lui, împotriva dorințelor sale, care au comis păcate. Iar raiul este pentru cei care s-au rugat, pentru cei ce au lucrat pentru el conform dorințelor lui.

Dar nu există nimic care să semene cu moksha, cu libertatea absolută. Deoarece, chiar și în rai, Dumnezeu va fi conducătorul. Iar el nu este un democrat, ci este un dictator absolut, pentru că nu există nimeni deasupra lui, iar el poate distruge, poate crea, poate face orice vrea.
În plus, pare să aibă toane. Iartă păcătoșii. Atunci trebuie că se întâmplă și opusul, să fie oameni virtuoși, dar care nu s-au rugat niciodată și acum suferă în iad, deoarece oamenii care nu erau virtuoși, dar s-au rugat, se bucură de femei frumoase și de vin și de lucruri bune în rai. Pare cam capricios.
Se pare că omul a creat această ipoteză ca să se consoleze. Se pare că întregul fenomen al lui Dumnezeu se naște din frică, nu din cunoaștere... din vinovăție, din suferința umană, nu din înțelegere.

Meditația nu este un dialog, este tăcere. Nu există nimeni cu care să intrați în legătură, nimeni cu care să vorbiți. Pentru cel care meditează, rugăciunea este prostească: ce faceți? Cu cine vorbiți?

...v-am spus că există trei straturi ale ființei. Primul este cel în care sunteți doar rațiune. În rațiune, dialogul nu este posibil, este o dezbatere, o luptă continuă. Apoi există al doilea strat, cel al iubirii, unde dialogul este posibil. Și în cele din urmă există al treilea strat al ființei, cel în care dialogul este iar imposibil, deoarece nu există nimeni altcineva. Doar voi existați, în puritatea voastră de cristal, în tăcere absolută.


Biblia spune: „La început a fost Cuvântul.” Ea începe de la cuvânt. Buddha nu poate spune asta, el nu poate fi de acord cu asta. La început a fost tăcerea. Iar la final va fi din nou tăcere. Meditația este o tăcere, nu un dialog.
Oamenii orientați spre rațiune, spre cap, devin teologi dacă sunt interesați de religie. Ei scriu teorii despre Dumnezeu, vorbesc despre Dumnezeu. Dacă nu sunt religioși, devin anti-religioși, devin filozofi, atei, agnostici.
Apoi vine al doilea strat al ființei voastre: iubirea, inima. Dacă un om este religios, iubirea devine rugăciune. Dacă nu este religios, atunci iubirea devine poezie, artă, pictură, muzică.
Apoi vine al treilea strat, cel mai profund, miezul, dincolo de care nu există nimic și care este ființa. Tăcere absolută, singurătate absolută. Acum nu mai există diferență între o persoană care e religioasă și una care nu este. În centru, totul devine unul. În acea tăcere, acel unu nu este nici religios, nici anti-religios, deoarece aceia sunt termenii rațiunii. În acea tăcere, iubirea nu este nici rugăciune, nici artă. Totul s-a unit. Acea tăcere este meditația.


Dacă văd că oamenii care vin la mine trăiesc în minte, îi ajut să intre în legătură cu ce se află în jurul lor. Îi determin să se miște, să se îndrăgostească, să devină puțin proști, astfel încât să coboare din cap, astfel încât să se dea jos puțin de pe tronul egoului. Pentru că trebuie să vă abandonați în iubire, nu vă puteți duce egoul acolo. Dacă îl duceți, iubirea este imposibilă. Dacă eu văd că au trăit și au iubit, dacă au simțit iubirea, atunci le spun să meargă și mai adânc și să intre în meditație. Este ultima dată când trebuie să plonjeze, deoarece nu există niciun abis mai profund decât meditația.


Dacă sunteți orientați spre cap, să mergeți spre rugăciune, spre iubire. Dar să nu faceți din asta un scop, nu este scopul. De aceea creștinismul și mahomedanismul nu ajung la înălțimea budismului. Nu, ele rămân în al doilea strat. Pentru al treilea e nevoie de cineva ca Buddha, de cineva ca Lao Tzu. Al doilea strat e mai bun decât lumea pentru oamenii obișnuiți, dar tot nu vă conduce complet în altă lume, ci vă face să rămâneți la mijloc. E bine să ajungeți acolo, dar nu este destul. Dacă nu puteți iubi, rugați-vă. Dacă ați iubit și știți ce înseamnă asta, atunci mergeți înspre solitudine.

Există două moduri de a fi singuri. Primul mod este singurătatea, al doilea este solitudinea. Dacă nu ați iubit și mergeți înspre solitudine, va deveni singurătate... veți simți o foame profundă de a fi cu altcineva. Nu va fi o solitudine. Celălalt va fi acolo prin absența sa. Îi veți simți încontinuu absența, veți tânji. Poate de aceea oamenii care nu au iubit puternic încep să discute cu Dumnezeu, cu un fenomen imaginar, poate că vor să-și alunge singurătatea, să fie ocupați cu cineva.
Este o fantezie, un vis – unul bun, religios, dar tot un vis. Trebuie să treceți dincolo de toate visele. Trebuie să ajungeți în punctul în care să fiți siguri că nu aveți nevoie de celălalt. Nu spun că o astfel de persoană nu va iubi. De fapt, doar atunci poate iubi, dar atunci iubește dintr-un preaplin. Atunci, iubirea nu este o necesitate. Dimpotrivă, omul acela este atât de plin, atât de mult se revarsă asupra lui încât vrea să dea mai departe. Atunci caută oameni cărora le-ar plăcea să-i ia povara, care l-ar putea ajuta să-și despovăreze inima. Cel mai iubitor om este cel a cărui nevoie de iubire a dispărut.
Altfel, există oameni mici care iubesc, pentru care iubirea este o necesitate, la fel ca mâncarea. Ei nu pot exista fără mâncare și nu pot exista fără o femeie sau fără un bărbat. Însă când vă puteți lipsi de celălalt și când puteți fi la fel de frumoși singuri cum puteți fi alături de ei, atunci se petrece un fenomen cu adevărat măreț. Dacă din tăcere pornește un dialog, este un dialog cu adevărat măreț. Așa că acestea sunt cele două lucruri de reținut. Dacă simțiți o nevoie profundă de iubire, atunci rugăciunea este calea voastră. Lăsați-l pe celălalt să existe, vorbiți cu el, fiți cu el." 

 

 Extras din "Tao dezvăluit" de Osho - Capitolul 6: "Nu vă voi părăsi niciodată" 

 

 Îți recomandăm și acest articol referitor la una dintre cele mai recente apariții:  "Mic tratat de înțelepciune" - don Miguel Ruiz Jr.

 

 

In Aqua Veritas!

25/05/2018
de catre

 

TERAPIA CU APĂ, de Harald W.Tietze 

Tratarea bolilor cu apă este veche de când lumea. Folosirea apei în scopuri medicinale, atât pentru aplicaţii, cât şi pentru băut, a fost recunoscută încă din Egiptul antic, Imperiul Roman şi Grecia antică. Terapia cu apă (cunoscută şi ca „aqua terapie” sau „hidroterapie”) a fost acceptată în Europa precum şi în America în secolul al XIX-lea. Pionierul terapiei moderne cu apă este fermierul silezian Vincent Priessnitz (1801-1851). Ulterior, pastorul Sebastian Kneipp (1821-1897) a perfecţionat terapia cu apă şi a folosit-o în combinaţie cu plantele medicinale. El a creat un sistem holistic de vindecare, şi azi este cel mai cunoscut specialist în plante. Terapia lui cu apă este acceptată atât de medicina alternativă, cât şi de medicina clasică. În unele ţări occidentale, tratamentele Kneipp preventive şi terapeutice sunt plătite din fonduri publice şi asigurări medicale.

Esenţa este apa. Corpul nostru este 75% apă. Fără mâncare am putea supravieţui câteva săptămâni, dar fără apă, doar câteva zile. Bolile ar putea fi prevenite bând apă în mod adecvat, ceea ce ar ajuta, de asemenea, la detoxificare prin eliminarea substanţelor nedorite. 

 

TERAPIA KNEIPP PE BAZĂ DE APĂ ŞI PLANTE 

Tratamentele Kneipp includ efectul vindecător al apei, luminii, aerului, plantelor şi al masajului asupra corpului, minţii şi sufletului. 

Puterea vindecătoare a apei vine din faptul că apa este un foarte bun agent de încălzire şi răcire, iar aceste temperaturi pot fi transferate sistemului nervos prin piele. Bolile pot fi influenţate pozitiv de către tratamentele cu apă, întrucât lucrează asupra sistemului nervos, circulaţiei, digestiei şi, de asemenea, asupra sufletului. 

Tratamentele Kneipp sunt aplicate cu scopul de a întări sistemul imunitar, iar acest lucru se întâmplă deoarece elemente dăunătoare sunt îndepărtate din corp şi bacteriile sunt ţinute la distanţă.  

Bolile reumatice, ca şi cele de inimă şi tensiune, se vor ameliora odată cu îmbunătăţirea digestiei, metabolismului şi circulaţiei. Tratamentele Kneipp îi ajută pe oameni la reglarea temperaturii corpului, ceea ce e foarte important mai ales pentru persoanele în vârstă. Ele pot fi folosite şi în cazul bolilor psihosomatice şi tulburărilor nervoase. 

Diverse cure cu apă sunt aplicate pe de-o parte în scop răcoritor, iar pe de altă parte în scop relaxant. Una dintre cele mai semnificative întrebuinţări ale apei este baia (unele cu plante, sau doar introducându-se o mână sau un picior în apă, unde temperatura este crescută într-un interval de 15-30 de minute până la 30°C-40°C (86F-104F). Există aproximativ 160 de tipuri de terapii Kneipp care tratează anumite boli şi, în acelaşi timp, îmbunătăţesc starea generală de sănătate. 

Tratamentele Kneipp cu apă pot fi efectuate zilnic cu scopul de a întări sistemul imunitar şi de a obţine o condiţie fizică bună, precum şi pentru a trata boli cum ar fi primele semne ale banalei răceli.

Curele de apă ajută circulaţia sângelui şi inima. Ele au un efect calmant reducând în acest fel urmările negative ale stresului, care sunt atât de frecvente în zilele noastre. Apa scade încărcătura electrică a corpului. Multe boli uşoare pot fi eliminate de curele cu apă astfel încât medicamentele nu mai sunt necesare. 

Curele de apă pot avea efecte negative dacă nu sunt efectuate în mod corect, iar oamenii nu ar trebui să le subestimeze (acestea sunt menţionate la sfârşitul fiecărei aplicaţii prezentate). Nu apa în sine, ci temperatura este aceea care stimulează pielea şi este apoi transferată prin sânge şi nervi la organe. Stimulentul este mai puternic când este o diferenţă mai mare de temperatură între corp (piele) şi apă.

 

INSTRUCŢIUNI PENTRU TRATAMENTUL CU APĂ

  1. Nu aplicaţi apă rece pe un corp rece sau îngheţat. Dacă corpul este rece, încălziţi-l mai întâi cu exerciţii uşoare, cum ar fi gimnastică sau plimbare. Dacă nu este atinsă o temperatură acceptabilă, se recomandă duşurile alternative. Un alt mod de a creşte temperatura este perierea corpului cu o perie uscată sau, dacă este cazul, sauna. În cazul în care corpul este rece în permanenţă, ar trebui consultat un doctor care ştie să aplice tratamentele cu apă.
  2. Corpul ar trebui să îşi recapete căldura în 15 sau 20 de minute după o aplicaţie cu apă rece. Rămâneţi activi în acest interval. 
  3. Se recomandă odihna într-o poziţie orizontală timp de 30 de minute dacă o baie (totală sau parţială) la temperaturi crescute progresiv nu este urmată de o aplicaţie cu apă rece.  
  4. Nu vorbiţi când sunteţi în aşternut sau sub comprese. Staţi liniştiţi şi nu lăsaţi alte persoane, radioul sau casetofonul să vă deranjeze. 
  5. Aplicaţiile cu apă nu ar trebui efectuate pe un stomac complet gol sau imediat după mese. Aşteptaţi cel puţin o jumătate de oră după o masă. Excepţie fac aplicaţiile prin care se urmărește stimularea digestiei, cum ar fi compresele stomacale. 
  6. Aşteptaţi două până la patru ore între aplicaţiile cu apă. 
  7. Nu ştergeţi sau masaţi corpul după o aplicaţie cu apă, deoarece s-ar putea influenţa negativ efectul benefic al tratamentului. Uscaţi, fără să ştergeţi, doar părţile corpului care sunt în contact cu aerul. Înlăturaţi cu mâinile apa de pe restul corpului şi acoperiţi-vă imediat cu haine. 
  8. Nu staţi în curent! 
  9. Femeile ar trebui să facă aplicaţii doar pe partea superioară a corpului atunci când se află la menstruaţie. 
  10. În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, nu fumaţi înainte sau după o aplicaţie de apă, deoarece aceasta ar putea anula efectul pozitiv al tratamentului. 

Temperaturi ale apei:

- Apă rece: 8-10°C/46-50°F

- Apă potrivită: 10-20°C/50-68°F

- Apă caldă: 35-37°C/95-98°F

- Apă fierbinte: peste 37°C/98°F20 

 

Mersul în apă şi călcatul apei

Această cură este de regulă folosită pentru călire; cu toate acestea, este folosită şi ca tratament pentru diferite boli. Dacă nu aveţi cum să ajungeţi la plajă sau într-un parc cu multe spaţii verzi, atunci puteţi folosi o cadă. Umpleţi cada pe sfert cu apă şi faceţi exerciţiul de călcare a apei mergând pur şi simplu pe loc. 

Iată ce a spus Kneipp despre beneficiile exerciţiului de călcare a apei: „Are efect asupra întregului corp şi întăreşte tot sistemul imunitar; acţionează asupra rinichilor, multe neplăceri care au pornit de la rinichi, vezică şi intestine sunt prevenite cu acest exerciţiu; acţionează puternic asupra pieptului, uşurează respiraţia şi elimină gazele din stomac; are efect benefic în special în dureri de cap, congestii şi alte afecțiuni la nivelul capului.” 

Comprese şi împachetări

Aceste tratamente Kneipp reprezintă o metodă foarte importantă de îngrijire a celor bolnavi. În continuare, sunt menționate doar acele aplicaţii obișnuite, care pot fi folosite acasă. 

Comprese fierbinţi pentru abdomen: O cârpă împăturită este înmuiată în apă fierbinte, bine stoarsă şi aşezată peste abdomen. O cârpă absorbantă din in, mai lată decât cea udă, este înfăşurată în jurul părţii superioare a corpului pentru a acoperi cârpa udă. Un prosop este apoi înfăşurat pentru izolare. Pentru a stimula un anumit organ cum ar fi stomacul, ficatul sau vezica, se poate folosi un prosop împăturit, înmuiat în apă fierbinte şi aşezat pe zona care se tratează. Aşezaţi pe prosopul ud o sticlă de cauciuc, aproape plină cu apă fierbinte, și înfășurați un şal în jurul corpului; pentru cei bolnavi se foloseşte o pătură ca protecţie împotriva aerului rece. Păturile electrice nu ar trebui folosite pentru a menţine temperatura corpului. În compresele fierbinţi sunt folosite extractele din plante pentru a intensifica efectele tratamentului.

Întrebuinţare: După o masă prea consistentă sau cu prea multe grăsimi sau o mâncare ce nu se află în mod normal în regimul alimentar al subiectului; pentru a restabili funcţiile digestive; flatulenţa gastrică; dispepsie. 

Compresă la gât: Este o procedură uşor de aplicat, dar care trebuie efectuată în mod corect, pentru a se evita posibilele efecte negative. Un prosop împăturit (suficient de lung pentru a fi înfăşurat de două ori în jurul gâtului) este înmuiat în apă rece, stors şi înfăşurat în jurul gâtului, începând cu capătul umed. Este foarte important să nu pătrundă aer prin stratul uscat din exterior. Se continuă aşa până când compresa ajunge la temperatura corpului. Se urmează aceeaşi procedură pentru a realiza compresa caldă pentru gât și compresa cu argilă udă.

Întrebuinţare: Compresa rece este pentru întărirea şi calmarea laringelui şi pentru a trata guturaiul. 

Baia de aburi

Această aromoterapie, împreună cu baia fierbinte pentru picioare, este cel mai obişnuit tratament folosit. E de preferat ca partea superioară a corpului să fie goală. O oală cu ceai clocotit de plante este aşezată la o înălţime accesibilă, astfel încât subiectul să se poată apleca deasupra ei confortabil. Subiectul se înfăşoară cu un prosop mare sau cu o pătură din lână, pentru a nu lăsa aburul să iasă. Prosopul trebuie să fie suficient de mare pentru ca între cap şi oală să fie distanţa dorită. Durata este de aproximativ 20 de minute, după care subiectul ar trebui să se spele cu apă rece pe partea superioară a corpului şi pe faţă. Răcirea corpului după tratament ar trebui evitată. Cele mai obişnuite plante folosite sunt roiniţa, muşeţelul şi florile de tei sau o mixtură. Uleiurile pure din extracte de plante pot fi de asemenea folosite. 

Întrebuinţare: Împotriva durerilor de cap convulsive, pentru a elibera tractul respirator superior şi sinusurile paranazale; pentru a curăţa pielea în profunzime ca tratament de înfrumuseţare şi pentru acnee. 

Baia pe bază de plante

Plantele sunt fierte și adăugate în apa caldă. Pentru a fierbe plantele, se poate folosi un săculeț, care este pus apoi în cadă pentru a câştiga cât mai mult extract din plante posibil. De asemenea, pot fi folosite uleiurile pure, fabricate din plante. Se pot face băi calde sau fierbinți, folosind o temperatură la care persoana respectivă se simte confortabil (35°-36°C/95°F-97°F). 

Ceaiuri medicinale și uleiuri volatile folosite în mod obișnuit la băi și aplicații cu aburi

Lavandă (lavandula vera), în cazuri de flatulență, tensiune nervoasă, neurastenie, tensiune ridicată, eczeme, leșin, acnee, antiseptic, calmant în stări de tensiune nervoasă, dureri de cap, digestie, colici, răceli, afecțiuni ale pielii, celulită, insomnie, repelent pentru insecte.

Atenție: uleiul ar trebui evitat de către pacienții cu probleme gastro-intestinale. 

Rozmarin (rosmarinus officinalis), este binecunoscut pentru capacitatea sa de a învigora. Este folosit pentru recâştigarea energiei după o zi grea la serviciu, dacă este planificată o seară activă. Dacă este planificată o seară obişnuită, o baie cu rozmarin este recomandată doar dimineaţa. Efectele se obţin cel mai bine crescând uşor temperatura unei băi obişnuite, dar durata ar trebui să fie mai mică decât în cazul unei băi obişnuite. 

Ylang Ylang (cananga odorata), ajută la relaxare, insomnie, anxietate, depresie, circulaţie, reface inima, afrodiziac, impotenţă, frigiditate, sedativ.

Atenţie: a se evita de către persoanele cu tensiune scăzută. Folosirea în exces poate cauza dureri de cap şi stări de greaţă. 

Uleiurile volatile au diverse caracteristici, cum ar fi: sunt antiseptice, antivirale, antibacteriene, antifungice; psihoterapeutice în cazul depresiei, stresului, insomniei şi aşa mai departe, în funcţie de tipul de ulei. Uleiurile volatile nu sunt folosite doar pentru baie. Alte modalităţi de utilizare a uleiurilor volatile sunt: comprese faciale sau corporale, masajul corpului sau al feţei, insecticid pulverizat din avion, vaporizator (deasupra unui arzător), inhalant.

Atenție în utilizarea uleiurilor volatile, deoarece sunt foarte concentrate. Uleiurile volatile nu trebuie folosite intern.

 

BAIA CU SARE

Cea mai bună baie cu sare şi minerale este baia în oceanele acestei planete. De-a lungul a milioane de ani, oceanul a înghiţit minerale şi oligoelemente. Apa sărată oceanică este principala sursă de iod, fără de care tiroida nu poate funcţiona corespunzător. Conţinutul ridicat de sare din apa oceanică deschide porii din piele şi îmbunătăţeşte starea generală de sănătate. Dacă, din diverse motive, nu e posibil să faci baie în apă de ocean, poţi face o baie cu apă oceanică acasă, în cadă. 

În magazine, sunt disponibile săruri de baie, unele îmbogățite cu extracte din plante (uleiuri volatile) și amestecuri pentru un spectru larg de tratamente. Uleiurile sunt amestecate cu sare gemă minerală şi săruri Epsom.

 

BAIA CU KEFIR

A privi în trecut, în istorie, este pur şi simplu interesant, mai ales atunci când citeşti că frumoasa regină a Egiptului făcea baie în lapte fermentat şi că pielea ei era atât de frumoasă încât mai vorbim despre ea şi astăzi. Istoria ne oferă învăţăminte pentru prezent şi viitor. Dacă oamenii bogaţi îşi pot permite ceea ce alţii nu pot, atunci nu este de mare ajutor pentru cineva care are puţini bani. Oricine îşi poate permite un tratament de înfrumuseţare a pielii cu lapte fermentat, care este mult, mult mai ieftin decât un produs de larg consum pentru piele, din care publicitatea şi ambalajul constituie cea mai mare parte a preţului pe care îl plăteşti. Produsul în sine costă, în majoritatea cazurilor, doar un mic procentaj din preţul en-detail. Kefirul pune în mâinile fiecăruia cel mai bun tratament pentru piele. 

Loţiune pentru baie din kefir, relaxantă şi hidratantă:

1 ceaşcă de kefir, o lingură de săruri Epsom, 2 linguri ulei din germeni de grâu, 5 picături de ulei volatil de lavandă. Amestecaţi toate ingredientele. Adăugaţi în baie şi relaxaţi-vă timp de 15 minute. 

 

BĂUTUL APEI

Când iei un medicament cu un pahar cu apă, cel mai adesea apa este cea care îţi face mai mult bine decât medicamentul.” - Doctor F. Batmanghelidj 

Dr. Batmanghelidj a estimat că America ar putea economisi 60% din factura pentru sănătate dacă bolile, care nu sunt nimic altceva decât „termeni profesionali pentru deshidratare cronică”, ar fi tratate doar prin a bea cantităţi adecvate de apă. Ulcere stomacale, astmă, dureri de piept din cauza anginei, exces de greutate, dureri stomacale, tensiune ridicată, afecţiuni ale ficatului şi rinichilor, colesterol ridicat şi depresie sunt provocate de deshidratare care, în opinia Dr. Batmanghelidj, este cauza multor altor afecţiuni, inclusiv a cancerului. El recomandă apă chiar în tratamente de urgenţă, cum ar fi băutul apei de îndată ce o persoană se teme de un atac cerebral iminent sau de la primele semne ale unui atac de astmă. Dr. Batmanghelidj recomandă un consum zilnic de 6 până la 8 pahare cu apă pentru menţinerea sănătăţii şi pentru a evita sau trata afecţiunile menţionate mai sus. El recomandă, de asemenea, ca celor 8 pahare de apă să li se adauge un sfert de linguriţă de sare. Dacă nu se adaugă sare, persoana respectivă rămâne deshidratată deoarece corpul nu este capabil să reţină apa. 

Pentru a vindeca bolile din interior, Kneipp nu a recomandat să se bea cantităţi mai mari de apă. Părerea lui era că propriul nostru ceas intern ne va spune dacă avem nevoie să bem apă pentru a ne menţine sănătatea. 

Apa filtrată

Apa cea mai pură nu este cea mai sănătoasă apă, dar este un mod de a evita efectele negative ale apei poluate. Metale grele, reziduuri chimice, fluor, clor și alți aditivi nefolositori din apa noastră de băut constituie un motiv de îngrijorare pentru mulți dintre noi. Apa pură și sănătoasă este cel mai dorit lichid. Oamenii au devenit din ce în ce mai conștienți de efectele negative ale aditivilor inutili din apă și încearcă să filtreze apa pentru a o aduce în starea ei pură. Îngrijorați de toxinele din apă, oamenii consumă apă pură filtrată cu totul, mai puțin apa însăși. Se uită adeseori că apa pură nu înseamnă apă sănătoasă, care conține multe minerale și oligoelemente de care avem nevoie. 

A te îngrijora în exces și a bea doar apă distilată este, în opinia mea, mai rău decât a bea apă de la robinet. De exemplu, clorul se îndepărtează uşor lăsând peste noapte cantitatea de apă de băut pentru ziua următoare într-un recipient deschis (acoperit doar cu o pânză). Clorul se evaporă foarte uşor şi astfel persoana respectivă poate economisi banii pentru filtre scumpe. Nu lăsaţi recipientul deschis timp de mai multe zile deoarece în apă se pot dezvolta bacterii, motiv pentru care clorul a fost folosit de la bun început. 

Nu este nimic mai bun pentru un tratament cu apă decât un mediu sănătos, cum ar fi un pârâu de munte curat, cristalin, sau un pârâu nepoluat, care nu doar filtrează apa pură de ploaie, ci şi adaugă minerale şi energie. Nu avem de ales şi trebuie să facem compromisuri. O persoană trebuie să se decidă dacă este mai bine să câştige şi să menţină sănătatea cu un pahar de apă proaspătă, rece, dintr-un mic pârâu cristalin, bogat în oxigen şi plin de viaţă şi vitalitate, sau să bea o ceaşcă de cafea făcută cu apă sterilă, distilată, filtrată, încălzită la microunde. 

Apa Tibi

Apa Tibi este cunoscută şi ca Apă Japoneză cu cristale şi Apă Kefir. Băutura Tibi este folosită în general pentru a îmbunătăți apa și, în acest fel, întreaga sănătate. 

Cultura constă în granule mici, albe, transparente, care, în momentul în care sunt cultivate în apă, cresc într-un ritm rapid. Timpul de fermentare este de 2-3 zile, conținutul de gaz fiind crescut zilnic. Tibi, ca și Kombucha, are nevoie de zahăr ca să supraviețuiască. În procesul de fermentare, se adaugă stafide, curmale sau smochine uscate pentru a facilita fermentarea și pentru a îmbunătăți gustul apei. Băutura Tibi ajută corpul în procesul de detoxificare, care, la rândul său, conferă stabilitate organismului. Este de asemenea folosită în caz de irascibilitate, ulcere stomacale (care au dispărut, după anumite spuse, în două luni), astmă și bronșită, pentru anemie, pentru a stabiliza tensiunea, ca și în controlul greutății și pentru tulburări ale rinichilor și vezicii urinare. Doza recomandată este de 1 litru pe zi. Cu toate acestea, în cazul eczemelor și al altor afecțiuni ale pielii, doza recomandată este de o jumătate de litru. În aceste cazuri, apa Tibi este folosită extern, pe zonele afectate. 

 

APA VIEŢII – URINA

În mod sigur, terapia cu urină nu este un subiect despre care oamenilor le place să vorbească. Singurii oameni care sunt cu adevărat bucuroşi să vorbească despre ea în public, sunt cei care şi-au salvat viaţa cu AUT (auto-terapia cu urină) şi doresc să împărtăşească altor oameni succesul ei în salvarea de vieţi. În Occident, terapia cu urină este, aproape fără excepţie, folosită doar când oricare alt tratament a eşuat şi terapia cu urină este ultima şansă. 

Uz extern

Băile pentru picioare: Acesta este cel mai cunoscut tratament în terapia cu urină, pentru tinea pedis (ciuperca piciorului), eczeme şi alte afecţiuni ale pielii, precum şi pentru vezică şi o circulaţie mai bună a picioarelor. Se foloseşte urină proaspătă sau veche (de 4 zile şi încălzită).

Comprese

În mod asemănător cu compresele cu ceai, se înmoaie o bucată de pânză în urină încălzită. Urina este încălzită, de preferat într-un recipient cu apă fierbinte, iar compresa cu urină caldă este apoi aşezată pe zona cu probleme. Alte ceaiuri pe bază de plante, precum și comprese cu oțet, Kombucha, argilă și mușchiul de turbă, pot fi folosite alternativ, în funcție de tipul de afecțiune a pielii. 

********************************************************************************************************* 

 

Este vreo problemă în ceea ce priveşte terapia cu apă? Da, o foarte mare problemă!

Terapia cu apă este gratuită pentru toată lumea, iar aceasta este problema ei cea mai mare. De aceea este secretul cel mai bine păstrat din medicină. Nimeni nu face reclamă terapiei cu apă deoarece publicitatea costă mulţi bani şi nu există niciun produs de vândut care să acopere aceste costuri. Oamenii dau drumul la robinet şi de acolo vine cel mai puternic medicament - gratis, fără reţetă medicală şi fără efecte adverse. Media cea puternică nu e interesată de ceva care este gratuit...

Această carte arată, într-un mod simplu, cum pot folosi oamenii apa pentru a-şi întări corpul şi cum pot trata boala în propria lor casă. 

Terapia cu apă – Harald W.Tietze: https://www.edituramix.ro/sanatate-naturism/terapia-cu-apa/

 

 

10 pași pentru dobândirea virtuții disciplinei și constanței

24/05/2018
de catre

1. Fixaţi-vă scopuri clare şi treceţi apoi la împlinirea lor riguroasă.

Fixaţi-vă scopuri şi obiective clare şi învăţaţi pe de rost rolul pe care trebuie să-l jucaţi şi rezultatele pe care trebuie să le obţineţi. Asiguraţi-vă că nu v-aţi ales un ţel minor şi că el se integrează perfect în viziunea de ansamblu pe care o aveţi asupra vieţii pe care v-o doriţi. Nu este suficient să depui eforturi constante dacă direcţia în care te îndrepţi şi scopul pe care ţi-ai propus să îl îndeplineşti nu sunt pozitive, sigure sau clare. De aceea, notaţi în scris scopul pe care vi l-aţi propus şi rezultatele cantitative şi calitative pe care doriţi să le obţineţi, până când ele vă devin perfect clare. Cheia disciplinei este concentrarea constantă asupra lor, deopotrivă în momentele bune şi în cele mai puţin bune. Reamintiţi-vă tot timpul de scopul final şi de rezultatele pe care trebuie să le obţineţi, făcând note în calendar sau în agenda dumneavoastră, şi plasaţi cartoane care să vă aducă aminte de acest lucru prin casă şi la locul de muncă. Pentru un impact mai puternic, sintetizaţi-le într-un slogan sau într-un moto reprezentativ. Acelaşi lucru este valabil şi pentru o organizaţie sau pentru o echipă.

2. Faceţi eforturi suplimentare şi alocaţi mai mult timp obiectivelor propuse.

O capodoperă presupune de regulă mai mult timp alocat şi mai multă forţă a voinţei disciplinate decât o operă obişnuită. Dacă veţi analiza ce aţi făcut dumneavoastră mai bun în viaţă, veţi constata că acţiunea respectivă a fost cea în care aţi investit cel mai mult timp, cele mai mari eforturi, cele mai bune resurse de care aţi dispus, păstrându-vă neabătut concentrarea şi constanţa.

Cei mai de succes oameni sunt cei care sunt capabili să facă eforturi suplimentare şi să aloce mai mult timp lucrurilor pe care le consideră importante, care dau cu adevărat semnificaţie vieţii.

3. Notaţi în scris strategia aleasă şi programul stabilit.

Notaţi în scris strategia şi programul pe care le-aţi stabilit, cu date precise pentru împlinirea obiectivelor, în vederea obţinerii celor mai bune rezultate. Respectaţi apoi cu stricteţe termenele stabilite fără să acceptaţi nici un compromis. Simpla notare în scris a unei strategii şi a unor programe nu este suficientă pentru a deveni disciplinat. Strategia creată trebuie apoi implementată, iar rezultatele obţinute trebuie monitorizate. Faceţi evaluări periodice şi introduceţi modificările care se impun.

4. Faceţi-vă o obişnuinţă din a termina ceea ce aţi început.

Urmăriţi să terminaţi întotdeauna ceea ce aţi început. În cazul marilor performeri, acest principiu reprezintă deja o obişnuinţă, dar oamenii cu realizări mai mici trebuie să lucreze la cultivarea sa. Puteţi începe cu proiecte mai mici şi cu obiective pe termen scurt, care să vă inspire apoi să vă formaţi o obişnuinţă din a termina ceea ce aţi început. Dacă aţi reuşit acest lucru de mai multe ori cu obiective minore, trecerea la realizarea marilor scopuri va deveni din ce în ce mai uşoară.

5. Concentraţi-vă asupra rezultatelor, dar şi asupra virtuţilor care trebuie să stea la baza lor.

Concentraţi-vă asupra rezultatelor, dar nu faceţi compromisuri cu virtuţile esenţiale pentru a obţine rezultate mai rapide. Există oameni care sunt dispuşi să sacrifice multe reguli pentru atingerea rezultatelor pe care le doresc, mergând uneori până la încălcarea virtuţilor esenţiale. Pe termen lung această atitudine se dovedeşte nefericită, la fel ca în cazul atleţilor care iau steroizi pentru a-şi mări performanţele la Jocurile Olimpice, dar sfârşesc prin a-şi pierde medalia atunci când sunt descoperiţi că s-au dopat, sau ca în cazul oamenilor de afaceri şi politicienilor care îşi îndeplinesc obiectivele pe termen scurt, dar sfârşesc prin a eşua pe termen lung (studiul de caz al companiei Enron reprezintă un exemplu foarte ilustrativ în această direcţie). Adevărata disciplină ţine întotdeauna cont de procesul corect şi de morala valorilor în obţinerea rezultatelor dorite. Nu uitaţi că obiectivele dumneavoastră reprezintă doar nişte paşi pe calea împlinirii planurilor pe termen lung, şi oricum, nu va fi sfârşitul lumii dacă nu veţi reuşi să le îndepliniţi. Faceţi tot ce vă stă în puteri, dar detaşaţi-vă de rezultatele obţinute şi acceptaţi-le aşa cum sunt. La urma urmei, ceea ce contează cu adevărat este atitudinea dumneavoastră.

6. Nu vă riscaţi viaţa de dragul succesului.

Urmăriţi atingerea unor rezultate optime într-un timp cât mai scurt, dar aveţi grijă să supravieţuiţi. Un mare campion este mult mai util viu şi sănătos decât bolnav sau mort. Nu vă sacrificaţi sănătatea sau viaţa de dragul unui obiectiv. Scopul nu este tot una cu dumneavoastră. El reprezintă doar unul din multele obiective pe care le-aţi stabilit vreodată în această viaţă. Vor mai urma şi altele, dar pentru asta trebuie să rămâneţi în viaţă. De aceea, evitaţi excesele şi nu cauzaţi neplăceri (dumneavoastră sau altor persoane) de dragul îndeplinirii cu orice preţ a unui ţel pe care vi l-aţi propus.

Curajul nu trebuie confundat nici o clipă cu fanatismul prostesc. Cele două calităţi par similare, dar sunt despărţite de atitudinea din spatele lor.

7. Faceţi un plan de rezervă şi evitaţi surprizele.

Notaţi în scris toate atitudinile negative şi obstacolele efective care se pot opune planurilor dumneavoastră şi apoi încercaţi să le rezolvaţi. Faceţi planuri de rezervă pentru a rezolva problemele anticipate şi pentru a evita surprizele neplăcute. Dezvoltaţi-vă noi atitudini, care să vină în întâmpinarea ţelurilor dumneavoastră. Există în această direcţie suficiente teste personale care vă permit să vă auto-evaluaţi.

8. Răspundeţi corect atacurilor adversarilor dumneavoastră.

Disciplina se verifică şi se dezvoltă cel mai bine în prezenţa competiţiei sau a criticii. De aceea, treceţi la realizarea neîntârziată a obiectivelor dumneavoastră. Dacă vă confruntaţi cu atacuri ale concurenţei, răspundeţi într-o manieră echilibrată, detaşată.

9. Găsiţi-vă un antrenor sau un mentor calificat.

Nu vă bazaţi numai pe calităţile dumneavoastră naturale. Dacă v-aţi stabilit un obiectiv extrem de important, apelaţi la un antrenor sau la un mentor care cunoaşte problema din experienţă directă, sau cel puţin la sfatul unui om înţelept ori al unui expert. Selectaţi cu atenţie antrenorul sau mentorul, în funcţie de realizările sale reale.

10. Fiţi cât mai adaptabil din perspectiva creativităţii.

Nu ezitaţi să vă schimbaţi obiectivele şi planurile dacă acestea se dovedesc distructive la adresa vieţii dumneavoastră, împiedicându-vă să evoluaţi.

Dezvoltarea virtuţii disciplinei şi constanţei devine mult mai uşoară dacă apelăm la ştiinţa corpului energetic. Iată câteva metode pe care vi le propun în continuare. 

 

Metoda energetică avansată de amplificare rapidă a virtuţii disciplinei şi constanţei

Atitudinile şi aptitudinile oamenilor reprezintă manifestări exterioare ale vibraţiilor lor lăuntrice şi ale centrilor lor de forţă. De aceea, cunoscând centrii de forţă de care depinde virtutea disciplinei şi constanţei vom putea activa cu uşurinţă această virtute prin metode energetice specifice.

Iată care sunt centrii de forţă care amplifică virtutea disciplinei şi constanţei:

  • Centrul de la baza coloanei vertebrale: stimulează rezistenţa fizică, puterea şi pragmatismul.

  • Centrul de la nivelul ombilicului: stimulează vitalitatea, puterea de a ţine piept şi instinctele.

  • Centrul plexului solar: controlează fermitatea şi angajamentul emoţional.

  • Centrul inimii: guvernează stabilitatea emoţională şi starea de pace interioară.

  • Centrul situat între sprâncene: controlează forţa mentală şi puterea voinţei.

  • Centrul din creştetul capului: guvernează înţelepciunea, puterea spirituală a voinţei şi detaşarea.  

     

    O metodă în doi paşi de îmbunătăţire a virtuţii disciplinei şi constanţei (de două ori pe săptămână)

    1. Practicaţi Metoda respiraţiei sincronizate (5 minute).

    2. Inspiraţi şi expiraţi lent, concentrându-vă asupra următorilor centri de forţă. Între inspiraţii şi expiraţii, reţineţi-vă suflul timp de câteva secunde. Practicaţi câte 10 respiraţii lente pentru fiecare din centrii de forţă enumeraţi:

    • Centrul din creştetul capului

    • Centrul situat între sprâncene

    • Centrul inimii

    • Centrul plexului solar (numai 8 respiraţii)

    • Centrul ombilicului (evitaţi acest centru dacă sunteţi o femeie gravidă)

    • Centrul de la baza coloanei vertebrale (evitaţi acest centru dacă suferiţi de cancer, hipertensiune, sau dacă sunteţi o femeie gravidă).

    În această epocă modernă în care totul se derulează într-un ritm atât de accelerat, iar provocările devin din ce în ce mai complexe, controlul disciplinei şi al constanţei poate deveni un mare avantaj. Aceasta este virtutea care defineşte marii lideri, oamenii de afaceri de succes, marii campioni sportivi şi oamenii de ştiinţă cei mai geniali. Ea îi caracterizează în egală măsură pe sfinţi şi pe înţelepţi, care reuşesc orice şi-ar propune să facă. Nu toate categoriile amintite mai sus excelează în bunăvoinţă sau în alte calităţi, dar acestea pot apărea mai târziu. Până atunci, disciplina şi constanţa focalizării şi a efortului reprezintă primul pas, absolut indispensabil pe calea care conduce către succes.

    .....................................................................................................................................................

 

   Extras din cartea "De la succes la împlinire", de Del Pe:  https://www.edituramix.ro/autocunoastere-dezvoltare-personala/de-la-succes-la-implinire/

 

   Vă recomandăm și "Centrii subtili de forță":  https://www.edituramix.ro/spiritualitate-ezoterism/centrii-subtili-de-forta/

 

Trăiești în Vis? Trezirea!

21/05/2018
de catre

Te-ai gândit vreodată că facem parte amândoi din aceeași lume, că respirăm același aer, că trăim contemporani în aceste timpuri? Sunt timpuri stranii, ar spune unii, sau timpuri incredibile – depinde de percepția proprie. Înconjurați fiind de mii de unde, mii de vibrații, mii de informații, cred că este foarte posibil să preluăm la nivel subtil toate procesele ondulatorii din mediu și să comunicăm telepatic din ce în ce mai des cu celelalte ființe. Te-ai gândit la asta? Conștientizezi că suntem foarte aproape de proiecțiile despre viitor gândite de predecesorii noștri și că, în realitate, suntem deja ACOLO? Lumea aceea futuristică visată sau imaginată, este lumea virtuală în care trăim ACUM, Tu și Eu. 

În lumea asta interconectată, contemporan cu noi, trăiește și don Miguel Ruiz - cel care ne aduce din trecut învățăturile înțeleptului popor toltec și ne arată cum să ne trezim din Visul Planetar, acaparator, fals, neautentic. 

Să ne trezim! 

 

CELE PATRU LEGĂMINTE. Cartea înțelepciunii toltece

«Ceea ce vedem și auzim în această clipă este doar un vis. Noi visăm chiar acum, deși creierul nostru este trezit.» 

Oamenii visează tot timpul. Înainte ca noi să ne fi născut, oamenii dinaintea noastră au creat un mare vis exterior care a devenit visul societății sau visul planetar. Visul planetar este un vis colectiv alcătuit din miliarde de vise personale mai mici, care creează împreună vise ale familiilor, vise ale comunității, vise ale orașelor, vise ale țărilor, iar în final visul întregii umanități. Visul planetar include toate regulile sociale, toate credințele, toate legile, toate religiile, diferitele civilizații și modalități de manifestare, guvernele, școlile, evenimentele sociale și vacanțele.

Noi ne naștem cu capacitatea de a învăța cum să visăm, iar oamenii care au trăit înaintea noastră ne-au învățat cum să visăm visul societății. Visul exterior are atâtea reguli încât atunci când se naște un om nou, visul îi captează atenția și introduce toate aceste reguli în mintea copilului. Visul exterior se folosește de părinți, de școală și de religie, pentru a ne învăța cum să visăm. 

Sistemul de convingeri este precum o Carte a Legii care ne conduce mintea. Fără să ne mai punem întrebări, tot ce există în această Carte a Legii reprezintă adevărul nostru. Ne bazăm toate raționamentele pe Cartea Legii, chiar dacă aceste raționamente se împotrivesc naturii noastre interioare.

Tot ceea ce este împotriva Cărții Legii ne face să simțim o senzație stranie în plexul nostru solar, care se numește frică. Încălcarea sistemului de convingeri din Cartea Legii ne deschide rănile emoționale, iar reacția noastră imediată este de a crea o emoție otrăvită. Tot ceea ce este cuprins în Cartea Legii trebuie să fie adevărat, de aceea orice lucru care pare să zdruncine acest sistem de convingeri ne face să ne simțim nesiguri. Chiar dacă ceea ce există în Cartea Legii este greșit, sistemul nostru de valori ne face să ne simțim în siguranță.

De aceea, avem nevoie de mult curaj pentru a zdruncina sistemul nostru de valori. 

În timpul procesului de îndoctrinare, noi ne-am format o imagine despre ceea ce este perfecțiunea, în dorința noastră de a fi suficient de buni. Ne-am creat astfel o imagine despre cum ar trebui să fim pentru a fi acceptați de toată lumea. Am încercat mai ales să le facem plăcere celor care ne iubesc, mama și tata, frații și surorile mai mari, preoții și profesorii. Încercând să fim suficient de buni pentru ei, ne-am creat o imagine despre perfecțiune, dar noi nu ne potrivim cu această imagine, sau aceasta nu ni se potrivește întotdeauna. Noi am creat o imagine, dar imaginea nu este reală.

Noi știm că nu suntem ceea ce credem că trebuie să fim și ne simțim falși, frustrați și nesinceri. Încercăm să ne ascundem și pretindem că suntem ceea ce nu suntem. Rezultatul este că nu ne simțim autentici și purtăm măști sociale pentru a nu-i lăsa pe ceilalți să observe acest lucru. Ne este atât de frică de faptul că altcineva va observa că nu suntem ceea ce pretindem a fi.

Există mii de compromisuri pe care le-am făcut cu noi înșine, cu ceilalți oameni, cu visul nostru despre viață, cu Dumnezeu, cu societatea, cu părinții, cu soția, cu copiii. Dar cele mai importante compromisuri sunt cele pe care le facem cu noi înșine. Aceste compromisuri ne spun cine suntem cu adevărat, ce trebuie să simțim, ce trebuie să credem și cum trebuie să ne comportăm.

Dacă dorim să trăim o viață plină de bucurie și împlinire, trebuie să avem curajul să rupem aceste compromisuri care sunt bazate pe frică și să ne proclamăm propria putere personală. Compromisurile născute din frică incumbă o mare pierdere de energie din partea noastră, dar legămintele care se nasc din dragoste ne ajută să ne conservăm energia și chiar să câștigăm mai multă energie.

În cazul în care conștientizăm compromisurile care ne guvernează viața și constatăm că visul vieții noastre nu ne place, este necesar să ne schimbăm legămintele. Dacă suntem dispuși să facem acest lucru, există patru legăminte foarte puternice care ne vor ajuta să eliminăm din viața noastră compromisurile și condiționările născute din frică și care ne golesc de energie.

Atunci când rupem un compromis, când depășim o condiționare, toată puterea pe care o folosim pentru a le crea se întoarce la noi. Dacă vom adopta aceste patru noi legăminte, ele vor genera suficientă putere personală pentru a ne ajuta să ne schimbăm întregul sistem al vechilor noastre convenții.

Pentru a adopta Cele patru legăminte este nevoie de multă voință, dar dacă vom începe să respectăm aceste legăminte, transformarea care se va produce în viața noastră va fi incredibilă. Drama iadului va dispărea curând din fața ochilor noștri. În loc să trăim într-un vis al iadului, vom putea să ne creăm un nou vis, visul nostru personal al raiului. 

«Noi nu avem nici un motiv pentru a suferi. Dacă am fi conștienți, ne-am putea revolta și am putea spune: GATA!»

 Am pregătit un e-book cu cele 4 legăminte extrase din cartea lui Ruiz, pentru a te ajuta în Arta Transformării, pentru a păși pe Calea Toltecă a Libertății.

Dacă vrei acest e-book, scrie-mi un e-mail pe info@edituramix.ro cu subiectul „Cele 4 legăminte” și îți voi întinde o mână virtuală ție, omul real din spatele unui ecran.

Ai cuvântul meu că ești pe drumul cel bun și că vei face la rândul tău o schimbare în visul colectiv. Pe cale verbală, pe cale vibrațională, pe cale telepatică... 

Suntem toți într-un Vis, interconectați. Tu, eu, don Miguel Ruiz, toltecii, virtualii.

 

 

Don Miguel Ruiz s-a născut într-o familie de vindecători și a fost crescut într-o regiune rurală din Mexic de către o mamă curandera (vindecătoare) și de către un bunic nagual (șaman).

Pe când era copil, familia sa a crezut că Miguel va continua moștenirea veche de secole, ducând mai departe tradiția esoterică a vindecării și a cunoașterii toltece. Furat însă de viața modernă, Miguel a urmat universitatea de medicină și a devenit chirurg. O experiență de moarte clinică i-a schimbat însă viața. Uluit de experiență, el a început o serie de practici intense de cunoaștere de sine. S-a devotat în întregime practicii înțelepciunii străvechi, a studiat alături de mama sa apoi și-a completat ucenicia alături de un puternic șaman din deșertul mexican. Bunicul său, care între timp murise, a continuat să-l învețe în visele sale. În tradiția toltecă, nagualul este cel care îl ghidează pe ucenic către eliberare.

Don Miguel Ruiz este un nagual din linia Cavalerilor Vulturului, dedicându-și astăzi întreaga viață pentru a răspândi mai departe cunoașterea referitoare la străvechea tradiție toltecă.

 https://www.edituramix.ro/inspiratie-relaxare/cele-patru-legaminte/

 

Împlinirea, la intersecția dintre Occident și Orient

14/05/2018
de catre

Cunoști, desigur, celebra zicală «Nu poți să le ai pe toate în viață», auzită mai mereu și perpetuată ba de părinți, ba de profesori, ba de diverse cunoștințe. Și eu am tot auzit-o ca pe un leitmotiv, însă mărturisesc că doar recent, am început să mă resetez mental în așa fel încât să ignor tot mai mult cuvântul „nu”, dar totodată să conștientizez că doar de mine depinde să valorizez tot ce am deja în viață.

Însă... indiferent că avem succes în viața profesională, ori că ne bucurăm de o familie fericită și o sănătate înfloritoare, uneori parcă mai e totuși ceva care ne „umbrește” fericirea, ceva parcă lipsește pentru a fi complet întregi, împliniți. Căci mai degrabă preferăm să folosim aceleași tipare comportamentale, să acționăm în aceeași manieră, să mergem pe vechile căi bătătorite...

Și iată cum, în plin proces de reset, îmi iese în cale o carte care îmi promite niște soluții concrete pentru managementul defectuos al timpului, pentru o auto-evaluare corectă a valorilor mele de viață, dar și procedee pentru a deveni împlinită în adevăratul sens al cuvântului. Autorul cărții „De la succes la împlinire”, Del Pe, inginer, om de afaceri, maestru în arte marțiale, profesor de filozofie orientală, un adept al Maeștrilor și Înțelepților Himalayeni, transpune cu mărinimie în peste 350 de pagini toată cunoașterea sa de viață, dobândită pe drumurile line ale Răsăritului, dar și pe cele abrupte, sinuoase ale Apusului: 

«Personal, am avut norocul să învăţ despre conceptul de împlinire care transcende succesul încă din primii ani ai tinereţii mele, pe care mi i-am petrecut în Asia. În timp ce îmi experimentam propriile lecţii de viaţă, am început o călătorie în care mi-am propus să descopăr care este semnificaţia vieţii şi de ce mă aflu în această lume. Încă din anii tinereţii am fost binecuvântat cu posibilitatea de a studia alături de mari înţelepţi, aparţinând unor şcoli spirituale diferite, care mi-au servit drept maeştri. Unii dintre ei au fost ei înşişi oameni de afaceri de succes înainte de a descoperi adevărul spiritual. Aceştia m-au învăţat care sunt principiile şi căile pentru dezvoltarea superioară a facultăţilor umane, mi-au coordonat cu răbdare paşii şi mi-au asigurat educaţia spirituală necesară, care mi-a permis mai târziu să capăt o viziune diferită asupra conceptelor de succes şi împlinire. 

Potrivit învăţăturii acestor maeştri, succesul nu se măsoară exclusiv în bunuri materiale şi în confort. El înseamnă ceva mai mult decât simpla performanţă şi împlinirea aşteptărilor celor din jur. Spuneam mai devreme că succesul înseamnă să obţii ceea ce îţi doreşti, dar potrivit Înţelepciunii Orientale, adevăratul succes include şi satisfacerea dinamică a altor segmente importante ale vieţii. 

Adevăratul succes presupune trăirea unei vieţi echilibrate, în care toate aspectele fiinţei – fizic, emoţional, mental şi spiritual – sunt alimentate cu dieta potrivită. Maeştrii Himalayeni afirmă că dacă unul singur din aceste aspecte este „înfometat”, succesul nu este deplin.

Când mi-am găsit în sfârşit maeştrii pe care mi-i doream, eram deja un inginer şi un om de afaceri de succes de mai bine de 12 ani. Îmi petrecusem cea mai mare parte a vieţii lucrând în Orientul Mijlociu în cadrul uneia dintre cele mai mari companii petrolifere din lume. La vârsta de 24 de ani eram deja maestru în karate, conducând una dintre cele mai mari organizaţii de arte marţiale din Arabia Saudită; am antrenat foarte mulţi campioni.

Am experimentat aşadar succesul încă din anii tinereţii, dar continuam să simt că mai există ceva dincolo de acesta. Această intuiţie m-a condus pe o cale nouă. Aceasta nu a însemnat nici o clipă respingerea ideii de succes material sau renunţarea la ceea ce acumulasem deja. Nu am dispărut în Himalaya şi nu mi-am propus nici o clipă să îmi petrec restul vieţii meditând într-o peşteră izolată, deşi trebuie să recunosc că mi s-a oferit această posibilitate. Am preferat să aleg o altă cale, practicând un antrenament spiritual care să-mi permită să înţeleg mai bine care sunt valorile interioare şi facultăţile superioare care îi pot ajuta pe profesionişti să exceleze nu numai în domeniul lor de activitate, ci şi în restul domeniilor vieţii, astfel încât să atingă starea de echilibru material şi spiritual. 

Care este aşadar marele secret? Ce anume se ascunde dincolo de succes? Împlinirea. Dacă succesul înseamnă să obţii ceea ce îţi doreşti, împlinirea înseamnă să te bucuri de ceea ce ai printr-o viaţă echilibrată, care are în centrul ei bunăstarea interioară. Personal, consider că un om care şi-a petrecut întreaga viaţă făcând eforturi pentru a obţine ceea ce şi-a dorit, merită din plin să se bucure de fructele eforturilor sale. Succesul trebuie savurat şi împărtăşit alături de cei dragi. Un om de succes merită să se bucure de viaţă, nu să sufere din cauza stresului.

Scopul acestei lucrări este acela de a vă ajuta să vă croiţi singuri destinul, astfel încât să cunoaşteţi deopotrivă succesul şi împlinirea. Fiecare capitol al cărţii include o serie de principii şi de exerciţii practice care îmbină eficient înţelepciunea orientală cu pragmatismul occidental, oferindu-vă astfel un ghid practic prin care veţi putea transforma succesul în împlinire, prin maximizarea performanţei la locul de muncă şi echilibrarea vieţii dumneavoastră

 

SUCCESUL TOTAL ŞI ÎMPLINIREA DESĂVÂRŞITĂ

Cum poate fi atins succesul total şi împlinirea desăvârşită? Primul pas constă în înţelegerea plenară a domeniilor în care îţi investeşti timpul. Această carte vă va ghida, învăţându-vă să vă sincronizaţi timpul şi domeniile de viaţă, dar vă va oferi inclusiv noi instrumente şi strategii pentru a vă face viaţa mai uşoară, mai sănătoasă şi mai fericită.  

Veţi învăţa astfel cum să faceţi modificări în viaţa dumneavoastră, astfel încât să transformaţi succesul în împlinire, prin înţelegerea practică a următoarelor principii:

  • Triunghiul succesului total şi al împlinirii desăvârşite: un model universal

  • Secretele centrilor de forţă

  • Cum poate fi dezvoltată foarte rapid puterea voinţei şi cum poate fi amplificată vitalitatea

  • Maniera în care iubirea alimentează succesul şi împlinirea

  • Dinamizarea inteligenţei creatoare

  • Cele opt valori esenţiale pentru echilibrarea vieţii materiale şi spirituale

  • O meditaţie specială pentru vindecare şi pentru amplificarea puterii personale

 

Cartea „De la succes la împlinire” vă va oferi tehnici rapide şi simple care pot fi puse imediat în practică pentru a vă maximiza performanţele şi pentru a vă spori capacitatea de a reuşi în viaţă şi de a vă simţi împlinit. Vă vom prezenta inclusiv o meditaţie special concepută pentru profesioniştii moderni, care îmbină înţelepciunea orientală cu pragmatismul occidental şi care poate aduce o adevărată revoluţie în viaţa dumneavoastră. Cartea se va încheia cu un program săptămânal şi cu o serie de strategii care vă vor ajuta să avansaţi în fiecare zi pe calea care conduce de la succes către împlinirea desăvârşită. 

Comandă cartea acum pentru a beneficia de un discount de 30%! https://www.edituramix.ro/autocunoastere-dezvoltare-personala/de-la-succes-la-implinire/ 

 

⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈⬈

 

DIAGRAMA VIEȚII TALE

 

ÎN CE FEL VĂ ALOCAŢI TIMPUL? Răspundeţi la această întrebare, incluzând numărul de ore şi procentele din timpul total pentru fiecare domeniu de viaţă. Totalul procentelor alocate celor cinci domenii trebuie să dea 100%. 

Distribuţia timpului alocat diferitelor domenii de viaţă

  • Spiritual ..............%

  • Viaţă socială şi comunitate ................ %

  • Sănătate şi recreaţie ................%

  • Carieră şi muncă .............. %

  • Familie şi cămin ............... %

 

Dacă doriți să realizați această diagramă și să vă calculaţi mai corect timpul şi energia investită într-o lună, scrieți-ne un e-mail la info@edituramix.ro cu textul „Diagrama” și vă trimitem o listă cu tabele simplificate pentru marcarea activităţilor dvs standard.

Auto-analiza diagramei va antrena după sine o conștientizare, dar garantat și o reacție imediată spre noi direcții!

 

Viaţa trebuie să însemne o echilibrare continuă a priorităţilor urgente şi imediate, nu un set fix de valori. 

 



 

Cărbuni și diamante

09/05/2018
de catre

"Dacă privești o bucată de cărbune, nici nu-ți trece prin cap că aceasta s-ar putea transforma vreodată într-un diamant. Și totuși, între un diamant și o bucată de cărbune nu există nici o diferență fundamentală. Elementele din care sunt alcătuite cele două sunt aceleași. Cărbunele trece printr-un proces care poate dura mii de ani, în urma căruia se transformă într-un diamant.

În sine, cărbunele nu este considerat deloc valoros. Este păstrat în depozite, în spatele casei, și este ascuns de privirea oaspeților. În schimb, diamantele sunt puse la vedere, direct pe piele, pentru ca toată lumea să le poată vedea. În esență, ele sunt identice cu cărbunele, chiar dacă între ele pare să nu existe nici un fel de relație de rudenie. Nimeni nu își dă seama că ele reprezintă două puncte diferite ale unei călătorii parcurse de același element.

Dacă te împotrivești cărbunelui – lucru previzibil, căci la prima vedere nu are nimic de oferit – posibilitatea ca el să se transforme vreodată într-un diamant este blocată de la bun început." 

Adevărul este că sexul reprezintă punctul de plecare în orice călătorie către iubire. Nimeni nu pare să priceapă că energia sexuală este cea care sfârșește mai devreme sau mai târziu prin a fi transmutată în iubire. Evoluția iubirii nu este altceva decât energia transmutată a sexului. 

 

„Se spune că un sculptor lucra odată asupra unui bloc de marmură. Un vizitator venit să vadă cum se naște o statuie a privit munca artistului, dar nu a văzut decât un bloc de piatră din care săreau așchii.

– Ce faci? l-a întrebat el. Nu sculptezi o statuie? Am venit să văd cum se face o statuie, dar nu observ decât că ciopârțești marmura.

– Statuia se află deja ascunsă înăuntru, i-a răspuns sculptorul. Nu am nevoie să o „fac“. Tot ce trebuie să fac este să înlătur masa inutilă de marmură care o ascunde, iar statuia va ieși la iveală. O statuie nu poate fi creată, ci doar descoperită, scoasă la lumină.” 

Iubirea este ascunsă înlăuntrul oamenilor; ea trebuie doar scoasă la lumină. De aceea, este greșit să ne punem problema cum o putem genera, ci doar cum o putem elibera. Există un zid cu care ne-am înconjurat și care o împiedică să iasă la iveală. 

 

  

Voi nu știți ce este sexul. Dacă doriți să aflați, spuneți-le adio preoților. Aruncați la coș toate prostiile pe care vi le-au inoculat ei despre sex. Experimentați liber, cu inocență. Pătrundeți adânc în interiorul lui, la fel ca într-o rugăciune, căci este unul din cele mai sacre lucruri care există, un fel de sfânta sfintelor. El este cel care permite nașterea vieții, și implicit cel care vă poate conduce la sursa acesteia. Dacă veți pătrunde adânc în interiorul energiei sexuale, veți descoperi acolo mâna lui Dumnezeu.

Sexul trebuie să devină un act de meditație, iar pentru asta trebuie să învățați arta de a-l practica. Sexul nu trebuie să fie niciodată o afacere grăbită, un fel de punct ochit, punct lovit. Savurați-l. Faceți din el un ritual. Așa s-au născut ritualurile tantrice. Pregătiți-vă înainte să-l practicați. Deschideți-vă inimile, deveniți mai sensibili. Atunci când te pregătești pentru un act amoros, te pregătești să intri într-un templu. Nu intrați decât dacă vă aflați într-o stare de rugăciune. Nu intrați într-o stare pasională. Intrați cu inima smerită și veți afla astfel secretul sexului. Nu intrați cu intenția de a-l exploata pe celălalt, ci cu dorința de a împărtăși o experiență sublimă cu el. Nu intrați pentru a vă ușura de o energie în exces – aceasta este forma cea mai inferioară a sexualității. Octava superioară a acestei ușurări este extazul. Ușurarea este un act negativ.

 

În iubire, sexul fie dispare, fie este transformat. Mai întâi este transformat, apoi, treptat, dispare. Se naște astfel o altă calitate a iubirii, una superioară: rugăciunea. În rugăciune nu mai avem deloc de-a face cu sexul. Între cele două extreme se află iubirea.

Iubirea permite ambele posibilități. Ea se poate întinde până la rădăcinile ei, integrând energia sexuală, dar poate atinge și vârful suprem: rugăciunea. Iubirea aceleiași persoane poate avea conotații sexuale, dar poate conduce și la meditație. Iubirea are capacitatea de a se dilata în ambele direcții. Este ca un râu care atinge ambele maluri. Uneori, chiar și corpul este atât de puternic transfigurat încât poți recunoaște în el zeul sau zeița. Abia în acest stadiu putem vorbi de rugăciune.

Atunci când ființa se orientează către rugăciune, sexul dispare complet. Este imposibil să mai cazi de la această înălțime în abisul sexualității. Rugăciunea reprezintă celălalt mal. Ea nu are un contact direct cu sexualitatea, cu malul opus. Puntea de legătură este iubirea. De aceea, iubirea reprezintă CEA MAI COMPLEXă experiență umană, căci ea permite întâlnirea dintre două maluri opuse. În iubire se întâlnesc materia și spiritul, corpul și sufletul, creatorul și creația sa. De aceea, nu ratați nici o oportunitate de a crește în iubire.

 

De aceea, dacă doriți să investigați adevărul celor spuse de mine, nu aveți la dispoziție decât o singură referință, iar aceasta este Tantra. De mii de ani, oamenii au încetat să se mai gândească la Tantra. Această cale a făcut primii pași în ridicarea sexului până la dimensiunea spirituală. Templele din Khajuraho, Puri și Kornak sunt mărturii vii în această direcție. Ați fost vreodată la Khajuraho? Ați văzut imaginile de acolo? Dacă o veți face, veți experimenta două lucruri minunate: mai întâi, veți constata că deși priviți imaginile unor cupluri angrenate în acte amoroase, nu veți simți nimic vulgar. Nu veți avea sentimentul că priviți ceva urât sau rău contemplând imaginile acelor bărbați goi și ale acelor femei goale. Mai mult, veți constata chiar că veți simți un sentiment de pace, o senzație sacră care vă va înmărmuri.

Sculptorii care au creat acele imagini aveau o cunoaștere foarte profundă a sexului spiritual.

Ce fețe au acele statui… Dacă priviți fața unui bărbat aflat în plin proces de copulație, dacă îl priviți în ochi, veți constata ceva animalic, ceva urât în ei, o dorință oarbă, bestială. Când o femeie descoperă această privire în ochii unui bărbat, chiar dacă acesta îi este iubit ea îl percepe ca pe un dușman, nu ca pe un prieten. Oricât de mult l-ar iubi, el îi apare ca un mesager al iadului, nu al cerului.

Dacă priviți însă fețele sculptate la Khajuraho, parcă ați vedea fața unui Buddha sau a unui Mahavira. Seninătatea pe care o au întipărită pe ele este seninătatea stării de samadhi. Contemplarea acelor statui nu trezește în inimă nici o dorință vulgară, doar o stare de pace, de sacralitate.

 

Eu vă învăț să pătrundeți adânc în interiorul sexului și al iubirii, dar numai cu scopul de a transcende aceste experiențe. Scopul meu este să vă ajut să treceți dincolo. În caz contrar, veți rămâne prizonieri ai acestui pământ. Nu veți putea zbura niciodată la cer. Fără a trece dincolo, veți rămâne prizonierii biologiei, parte integrantă a lumii animale. Nu veți deveni nici măcar oameni – ce să mai vorbim de divinitate?

Dacă veți transcende sexul, veți transcende însuși regnul animal, veți sparge închisoarea biologică, veți zbura mai presus de acest pământ. Pentru prima oară în viață, veți putea contempla stelele, vă veți scălda în lumina cosmosului. Mai devreme sau mai târziu, veți sfârși prin a auzi muzica sferelor, îndreptându-vă astfel către adevăratul vostru destin, către adevărata împlinire.

 

OSHO - "Cartea despre Sex": https://www.edituramix.ro/spiritualitate-ezoterism/cartea-despre-sex/