Arthur Osborne

Arthur Osborne (1906–1970) a fost un scriitor englez pasionat de spiritualitate și misticism, un discipol apropiat al lui Ramana Maharshi.



Viața lui Arthur în această lume a fost relativ scurtă: s-a stins la vârsta de șaizeci și patru de ani. Probabil că vitregiile și privațiunile pe care le-a avut de îndurat ca prizonier în Bangkok în timpul celui de Al Doilea Război Mondial au avut contribuția lor. Ne-a lăsat o moștenire scrisă despre Sri Ramana care va supraviețui tot atât cât vor exista oameni dornici să-l citească pe Bhagavan. A scris într-un stil simplu și direct. Fără efecte literare și deci fără cuvinte superflue. Era de părere că mesajul este mai important decât mesagerul său. Ca fondator și editor al revistei "The Mountain Path" a deschis multora poarta spre o nouă lume, în special în Occidentul care avea probleme cu terminologia sanscrită și cu termenii filosofici indieni în general. La fel ca și în viață, intra direct în miezul subiectului și spunea doar atât cât era absolut necesar ca cititorii să poată ușor și repede pătrunde esențialul.

Arthur, în stilul său inimitabil, a spus tot ceea ce era necesar pentru a clarifica pe cât posibil calea lui Sri Ramana: cel mai bun lucru pe care îl poate face cel ce îi urmează cu credință pașii, este să fie fidel învățăturilor lui și să se străduiască să nu lase niciun semn al personalității sale.

Dacă nu l-am fi știut din scrierile sale sau de la cei ce-l cunoșteau, înfățișarea sa aparent indiferentă ne-ar fi indus în eroare, ascunzând observatorului fermitatea și intransigența cu care s-a dedicat învățăturilor guru-lui său. Arthur nu credea în jumătăți de măsură și, deși căsătorit și tată a trei copii, inima și sufletul său le-a dedicat căutării adevărului. Ca un cavaler al regelui Arthur, odată ce și-a angajat viața, nu mai putea fi vorba nici de șovăire, nici de întoarcere înapoi. Se poate vedea acest lucru din faptul că el și soția sa au venit în Orient căutând cunoaștere în vremuri în care asemenea comportament nu numai că nu era la modă, dar era considerat de familie și prieteni în Europa ca excentric în cel mai bun caz și anormal în cel mai rău. Arthur a făcut o carieră academică strălucită și era bine văzut ca membru al colegiului de elită All Souls din Oxford când a întors spatele acestei tradiții scolastice deoarece a înțeles de timpuriu că lumea rațiunii este inadecvată înțelegerii semnificației vieții.

În 1945 Arthur a venit la Arunachala pentru a se alătura familiei și lui Bhagavan de la care a primit binecuvântarea. Arthur a tăiat legăturile cu tradiția sufistă pe care o practicase, urmând, de atunci înainte, exclusiv învățăturile lui Bhagavan. Trecerea lui Bhagavan din această lume nu i-a afectat în niciun fel credința, întrucât implicit, din încredere și experiență, știa că Bhagavan este întotdeauna gata să ajute și să călăuzească pe cei care în mod sincer doresc acest lucru.

A lucrat la Madras ca editor al ziarului Indian Express unde a învățat să reducă scrierile sale la strictul necesar. Ulterior a ocupat postul de director la Hindi High School în Calcutta iar în 1958, împreună cu soția sa Lucia, s-a stabilit pentru totdeauna la Tiruvannamalai. De atunci Arthur și-a dedicat tot restul vieții scriind despre ceea ce iubea cel mai mult: viața și învățăturile lui Sri Ramana.

(sursa: www.chemarea.net)